La francezi, spunea un cunoscator al traditiilor acestora, proverbul
pe care l-am ales ca titlu este foarte la moda. La noi este insa mai
putin folosit, pentru ca, nu-i asa, "nu este bine sa vorbesti de funie in
casa spanzuratului�. Ca Romania are drumuri proaste nu este pentru
nimeni o noutate. Adica, mai precis, intreaga retea rutiera este ramasa
in urma cu cel putin cinci decenii, nu numai in urma Vestului, ci si a
tarilor vecine foste comuniste. Este adevarat ca, la noi, in Romania a
existat o proasta traditie, in a trata caile rutiere ca pe o Cenusareasa,
inca de pe vremea lui Ceausescu. Dictatorului nu-i placea ca romanii
sa se "fataie�, prea mult pe arterele de circulatie, pierzand timpul de
pomana, pentru ca nu in acest mod se puteau construi comunismul si
faptura omului de tip nou. Legaturile cu exteriorul, indeosebi cele
economice, le vedea mai mult pe calea ferata, cu avionul sau prin
porturile fluviale si maritime. Pentru ca uram acest mod obtuz de gandire,
printre primele avantaje de care speram sa ne bucuram dupa 1989 era
si speranta de a circula si noi ca lumea civilizata, in propria tara, pe cai
rutiere puse la punct ca in Occident. Din pacate, n-a fost sa fie asa,
pentru ca noii guvernanti, indiferent de culoarea politica, n-au facut
niciodata o prioritate nationala din aceasta fireasca cerinta, unii
manifestandu-se potrivnic chiar pe fata. Un lucru este cert, de
asemenea. Daca Uniunea Europeana nu ne
impingea de la spate sa ne imbunatatim starea
drumurilor, contribuind cu "bani ches�, in proportie
de 60-80 la suta la acoperirea costurilor fiecarui segment
de drum, astazi eram si mai de rasul lumii. Am
avut si mai avem o mare oportunitate in acest
domeniu, dar, din pacate, o irosim in mod deliberat,
pentru ca fondurile europene sunt supuse unui control
mai strict, iar ai nostri nu sunt interesati de
utilizarea lor, deoarece din ele nu se prea poate fura.
Abordarea acestui subiect de interes general
mi-a fost sugerata de parcurgerea recenta, cu
autoturismul personal, a celor mai semnificative
artere de circulatie ale tarii: Autostrada Soarelui (A2),
Autostrada Transilvania (A3), pe tronsonul BucurestiPloiesti, si Drumul National nr.1, de pe Valea Prahovei
si pana acasa. Un prilej de mult asteptat, dat fiind
faptul ca, desi cu state vechi la circulatia pe
autostrazile Occidentului, n-am avut ocazia rularii
pe proaspetele infiintate artere ale patriei, atat de
mult mediatizate in van. Comparand tam-tamul ce se
face pe aceasta tema cu realizarile la zi, cu starea
de fapt a drumurilor si cu nevoile reale de circulatie
ale romanilor, ne dam seama ca politicienii nostri, in
general, si cei cu sarcini speciale in aceasta directie
sunt niste imbecili, care ar trebui judecati, la pachet
si la Parchet, pentru genocid si subminarea
dezvoltarii Romaniei. Aceasta, pentru ca, in aproape
un sfert de veac, si in acest domeniu, ca de altfel in
toate celelalte, s-a facut putin si prost, si aceasta
nu din vina strainilor, a Uniunii Europene, cum
incearca sa insinueze unii, ci din cauza hotiei si
prostiei, luate cumulat sau separat. Cand afirm acest
lucru ma gandesc, de fiecare data, nu numai la
confortabilele autostrazi din Ungaria, Austria,
Olanda, Italia, Belgia, Franta sau oricare alta, ci si la
Turcia si Grecia, care si-au reabilitat reteaua
nationala de drumuri cu fonduri americane, in cazul
primei, si cu fonduri UE, in cazul celei de-a doua.
Pentru mine a ramas de domeniul antologicului
rapiditatea cu care, inca in anii �80 ai secolului trecut,
nedezvoltata si ravasita Turcie a realizat, numai in
doi ani, doua autostrazi cu cate 3-4 benzi pe un sens,
una fiind cea de la granita Bulgariei la Istanbul (247
km), cealalta pe intreaga coasta a Marii Egee, de la
Izmir la Rhodos, in total aproape o mie de km. Grecia,
care nu avea nici ea autostrazi, si-a modernizat
reteaua de drumuri cu fonduri europene, prin anii
�90-�96. Ea n-a mai beneficiat decat de "autostrada
saracului�, ca si noi, de altfel, adica cu doua benzi
pe un sens, dar executia este ireprosabila pe
intreaga intindere a tarii.
La noi, insa, este cum nu se poate mai prost. Pe
langa faptul ca nu ne-am putut permite o extensie
mai mare a spatiului rutier (trei si chiar patru benzi
pe sens), doar intr-o portiune mica de la iesirea din
Bucuresti pe A3, ceea s-a construit este prost din
cale afara si neconform cu standardele europene.
Parasind Bucurestiul, spre Constanta, ai impresia,
pe primii 36 km, ca rulezi pe un drum de categoria a
treia, cu dese denivelari in covorul asfaltic, scofalcit
de soare si peticit pe suprafete mari. Cu toate ca
dupa acest tronson al rusinii si incompetentei situatia
se imbunatateste treptat, Autostrada Soarelui,
probabil una dintre cele mai recente ale Europei,
ramane cea mai proasta de pe continent, cu
parametri mult inferiori autostrazilor construite in
Germania de catre Hitler, acum aproape o suta de
ani. Este clar ca aici avem de a face cu foarte multe
culpe: licitatii trucate, bani si materiale furate,
constructori si proiectanti incompetenti, care nu numai
ca n-au stiut sa foloseasca reteta potrivita la
prepararea materialului, dar si executia este foarte
slaba. Daca privim lateral, la dotarile de pe marginea
asa-zisei autostrazi (in Italia si Franta drumurile
nationale arata mult mai bine), acestea, de asemenea,
sunt fie neterminate, fie prost ingrijite.
Venind spre casa, centura de ocolire a Bucurestiului,
care face legatura lui A2 cu A3, este de asemenea o
poveste cu cantec. Dupa atatia ani, ea ramane un
drum obisnuit, prost ingrijit si extrem de aglomerat. Doar
pe alocuri intalnim cateva tronsoane modernizate cu
regim de autostrada. Dupa ritmul imprimat si dupa
stadiul lucrarilor, vor trece inca ani buni pana ce ea va
fi cu adevarat un punct de legatura modern si facil,
intre doua autostrazi.
Autostrada Transilvaniei este, de departe, cel mai
important traseu strategic al Romaniei. Nu este nevoie
de prea multa minte sa constati acest lucru. Cu toate
acestea, miticii nostri din Parlament, cat si conducerea
tarii nu s-au gandit la acest lucru, incadrand realizarea
acestui obiectiv la "diverse�, facand din ea, finantata
doar de la bugetul tarii, o resursa inepuizabila de
imbogatire pentru multi politicieni si afacerisit esuati,
deghizati in prezumptivi mari constructori de autostrazi.
Modul in care a fost tratata, abordata, stoarsa de bani
si apoi abandonata constituie un exemplu mafiot de
cea mai joasa speta. Daca executia acesteia pe
tronsonul Bucuresti-Ploiesti pare mai buna, neregulile
ies la iveala in partea de finalizare. Functionalitatea ei
deplina este amputata de lipsa iesirilor de pe calea de
rulare spre localitatile limitrofe, pe intregul parcurs al
celor 65 de km, cat si de nerealizarea dotarilor de pe
margine: benzinarii, parcari etc.
Odata cu intrarea pe traseul centurii de ocolire a
municipiului Ploiesti, am pus capat povestii cu
autostrazile romanesti. Despre ele se mai poate vorbi
abia de la Campia Turzii spre vest, dar si aici cu
nenumarate suspansuri. Drumul National de la Ploiesti
la Comarnic, pe doua benzi pe sens, este acceptabil.
Daca el ar continua pe intreaga lungime pana Oradea,
ar fi ceva. Din pacate, el intra intr-o gatuire nepermisa
pe cei circa 400 km pana la granita, iar itinerariul de
prin muntii Bucegi, pana la Brasov, constituie un
adevarat martiriu pentru traficul nostru rutier.
Traversarea Vaii Prahovei, mai ales la sfarsit de
saptamana, si in zilele de sarbatori, este un adevarat
chin pentru conducatorii auto, dar si cu un grad de
risc de accidente de circulatie foarte ridicat. Un calvar
pe care romanii sunt nevoiti sa-l indure, drept tribut
pentru incompetenta si nemernicia, celor care hotarasc
cam de multa vreme destinul unei tari, care ar trebui sa
arate cu totul altfel in conditii de normalitate.
Francezii au avut intr-adevar dreptate cand si-au
luat ca reper de evaluare a nivelului de dezvoltare al
tarii starea drumurilor. Intre ele exista o stransa
legatura, pentru ca drumurile constituie osatura
principala a tarii, sistemul circulatoriu de baza fara de
care nu poate exista. Acest mod de judecata i-a ajutat
sa progreseze pe ambele directii si, intr-adevar, au si
drumuri bune, si tara pusa la punct. Noi, romanii, nu
avem nici una, si nici cealalta. Aceasta pentru ca ne
lipseste cultura a ceea ce inseamna dezvoltare rutiera.
Cu o retea precara de drumuri nu numai ca iti
obstructionezi propria dezvoltare economica, iti chinui
cetatenii, dar risti alungarea oricarui investitor. Este
exact ceea ce ni se intampla noua astazi, si ni se va
intampla in continuare, atata vreme cat guvernantii
nostri se vor gandi numai la destinul lor, nu si la al tarii.
