Dupa realizarea Anschluss-ului, la 11-13 martie 1938 (invadarea si
cucerirea Austriei), majoritatea oamenilor politici din Europa a intuit
ca, in viitorul apropiat, se vor produce evenimente de natura a modifica
radical raportul de forte pe continent si, implicit, harta politica in
favoarea Germaniei naziste, careia i se daduse mana libera, prin
neinterventia, de catre Franta si, mai ales, Marea Britanie, sa-si satisfaca
nevoia de "spatiu vital� spre est, in detrimentul statelor succesorale
ale fostelor imperii (habsburgic si tarist): Cehoslovacia, Polonia,
Romania, Iugoslavia, tarile baltice.
La peste cinci luni dupa M�nchen inca se credea ca politica de
conciliere a Angliei si Frantei atinsese punctul ei culminant. Revenit la
Londra, dupa semnarea acordului prin care regiunea sudeta a
Cehoslovaciei fusese cedata lui Hitler, premierul britanic, Neville
Chamberlain, a facut faimoasa declaratie cum ca, prin intelegerea
parafata, s-ar fi pus bazele pacii "pentru timpurile noastre�. Euforia
"m�nchenezilor� s-a prelungit timp de saptamani si luni de zile. La
inceputul lui martie 1939, priemierul britanic mai considera ca pentru
Europa urma "o perioada de liniste�, in vreme ce Sir Samuel Hoare,
ministrul de interne, anunta o noua epoca "de pace si prosperitate�.
Pozitia "conciliatorilor� nu s-a modificat nici la 14 martie 1939, cand
elementele pronaziste de la Bratislava � actionand, evident, dupa
indicatiile transmise de la Berlin � au procedat la proclamarea
"independentei� Slovaciei, ce s-a desprins de Cehoslovacia si, dupa
cateva zile, a solicitat "protectia� Reichului nazist. Profitand de situatia
creata, la 15 martie 1939 Hitler a ocupat Praga, instaurand
"protectoratul� Germaniei asupra a ceea ce mai ramasese din Cehoslovacia;
Ucraina subcarpatica a fost invadata � tot atunci � de trupele horthyste.
Statul liber cehoslovac a incetat sa existe. Daca in zorii zilei de 15 martie 1939,
grosul trupelor germane se indrepta spre Praga, in cursul dupa-amiezii,
Hitler insusi si-a facut intrarea la Palatul Hrad, iar a doua zi, pe 16 martie, el
a semnat un decret prin care cehii deveneau "cetateni protejati� aflati in
�spatiul vital� al celui de-Al III-lea Reich. Cehoslovacia nu mai exista ca
stat independent. Pe 1 septembrie 1939, Germania nazista ataca Polonia.
Dezmembrarea totala a Cehoslovaciei la mijlocul lunii martie 1939 a
convins autoritatile de la Bucuresti ca Romania devenea urmatoarea
victima a expansiunii militaro-economice naziste, fara posibilitatea
practica de a avea sprijin din partea vreunuia dintre marii aliati.
Semnarea, dupa multe si complicate tergiversari � a Acordului economic
romano-german (Wohlthat) a reprezentat doar o incercare de deviere
si temporizare a presiunulor celui de-Al III-lea Reich.
Armand Calinescu, la sedinta din 27 martie 1939 a Consiliului Superior
al Frontului Renasterii Nationale, i-a informat pe cei prezenti, inclusiv
presa, ca, in cursul ultimelor evenimente, guvernul roman "a facut
cunoscut cancelariilor straine ca suntem hotarati sa ne aparam
fruntariile. Pentru integritatea ei, Romania se va bate impotriva oricui��.
Subordonata aceluiasi obiectiv a fost si "indiscretia lui Tilea�, in urma
careia, chiar daca formal, ambasadorul roman la Londra a fost dezavuat,
guvernele Angliei si Frantei au acordat faimoasele garantii politice Romaniei
(13 aprilie 1939), asa cum le acordasera Poloniei si Greciei, gest care dupa
expresia lui Duff Cooper venea in urma faptului din care "am inteles ca
interesele noastre vitale sunt intim legate cu ei si ca un act de agresiune
contra uneia este un act impotriva tuturor�. Regretabil insa ca acordarea
acestor garantii nu includeau si garantarea granitei cu U.R.S.S.
Alarmarea puternica a guvernului roman a survenit in urma semnarii
Acordului de la M�nchen (29 septembrie 1938), urmat de semnarea
Declaratiei de neagresiune germano-engleze (30 septembrie 1938) si
inceperea unor tratative intre Franta si Germania in acelasi scop. Astfel se
pune capat iluziei unei securitati colective in Europa, obiectiv vizat de
Franta, Mica Intelegere si Intelegerea Balcanica din deceniile trei si patru.
Intensificarea contactelor romanesti cu amicii si potentialii adversari
era necesara, deoarece Ungaria isi intetise legaturile cu Italia si
Germania si intentiona sa izoleze Romania, asa cum procedase cu
Cehoslovacia. Concomitent cu vizitele lui Grigore Gafencu in Occident,
primul ministru maghiar, Teleki P�l, si ministrul de externe au avut intalniri
la Roma si Berlin, unde au primit asigurari de genul "Romania face
parte din cercul de interese ungare�.
U.R.S.S. a inteles, de asemenea, din primele momente, ca acordul de
la M�nchen deschidea calea pentru a patra impartire a Poloniei.
(va urma)
