Avand premiera concomitent in toata tara, vineri,
23 august, filmul lui Stere Gulea dupa romanul lui Dan
Lungu, a fost mai bun decat ma asteptam, si chiar mai
bun decat cartea. "Ne aflam la aproape zece ani de
la caderea dictaturii ceausiste, cu putin inaintea
alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara,
care si-a trait cea mai mare parte a vietii sub regimul
"puterii populare�, primeste un telefon de la Alice,
fiica sa, emigrata in Canada, prin care este indemnata
" sa nu voteze cu fostii comunisti�. Acest telefon,
urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe
Emilia intr-o adevarata criza identitara, din care
incearca sa se salveze rememorand trecutul si
cautandu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru
propriile nostalgii. Insotiti mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta
Emiliei, intram in miezul nostalgiei paradoxale dupa
dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene si
intelegem din interior problemele epocii� � din
postfata cartii aparute la editura Polirom. Filmul lui
Stere Gulea este foarte diferit de carte, chiar daca ii
pastreaza titlul. Luminita Gheorghiu face un rol la fel
de bun ca in "Morometii� aceluiasi regizor si in cel
recent distins cu Ursul de Aur la Berlin, la moda fiind
figurile...comune, ca si cea a lui Marian Ralea care
joaca rolul sotului provenit de la tara., Ana Ularu in
rolul fiicei vorbind o engleza stralucita iar Anca
Sigartau in rolul surorii personajului principal fiind
foarte buna (probabil cea mai buna din film, chiar in
rol secundar) in ipostaza...rustica. Acest roman ca si
filmul reusesc realmente sa-si faca cititorii si
spectatorii sa regrete perioada comunista.. "Nu
exista duminica sa nu iesim la restaurant. O friptura
era zece lei, buna si mare de puteau sa manance
doua persoane din ea. O bere era trei lei. Un pepsi, la
fel. Vinul spumos era treisprezece lei. Atunci am trait
si eu bine, intr-adevar. Cu o suta de lei, Doamne, ce
masa puteai lua la restaurant! Cu tot cu desert. Eu
castigam pe vremea aia patru-cinci mii de lei, dupa
realizari. Doamne, ce bani erau! Acum preturi cu zerouri
in coada, ca niste omizi! Aragaz mi-am luat imediat dupa
ce am primit locuinta, masina de spalat, televizor, nimic
nu ne-a lipsit�. Fosta muncitoare la fabrica ne convinge
si in carte si in film ca era mai bine inainte. La iesirea
din cinematograf, in autobuzul cu care m-am intors
acasa, un betiv urla cat il tineau puterile "Ceausescu
PCR...ca de "23 August!� Prietena care m-a insotit
rememoreaza "ce frumoase erau defilarile, si ce frumos
ne imbracau�. Din tot filmul ideea cu care am ramas cel
mai pregnant e ca "dupa dezgroparea fostilor dictatori,
ADN-ul lui Nicolae Ceausescu certifica faptul ca el era
in mormant, fapt ce ii face pe multi sa il regrete. ADN-ul
Elenei Ceausescu nu a putut fi identificat�. Filmul se
termina cu mutarea parintilor la tara, fiindca trebuie
sa-si vanda apartamentul de la oras ca sa-i asigure
fetei lor un viitor in Canada, ca si copilului aflat "pe
drum�. Ceea ce reusesc si cartea si filmul este
intelegerea perfecta a titlului.
