Despre presedintele SUA, Martin Van Buren (1782-1862), se spune ca
a traversat multe perioade de criza. Pe langa problemele de acasa si
din strainatate, a avut de luptat si cu nesupunerea din propriul cabinet.
Trist si singur dupa decesul sotiei sale, a constatat ca fericirea
personala era intr-adevar o problema.
Intr-o dimineata, cuprins de descurajare, a spus fiului si nurorii sale,
ca simte cum i se epuizeaza resursele omenesti; de aceea si-a propus
sa aleaga rugaciunea ca resort sufletesc. Presedintele Buren nu era
un om care sa faca lucrurile pe jumatate. Cand si-a pus in gand sa se
roage, a si facut-o. In fiecare zi, aducea cu seriozitate planurile sale in
fata lui Dumnezeu, prin rugaciune.
Curand, s-a putut observa la presedinte o mare schimbare. Privirea
ingrijorata si atitudinea pesimista au disparut. A devenit alert, increzator
si bine dispus; astfel, s-a intors la vechile indatoriri, cu un spirit ce nu
se mai lasa coplesit de imprejurari. Aceasta stare, nu l-a mai parasit pe
presedinte. Cand era intrebat despre rugaciune, el spunea fericit: "Am
descoperit ca nu sunt singur!�
Ati descoperit si dumneavoastra vreodata aceasta stare fericita?
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
