In acest an se implinesc 105 ani de la nasterea
maestrului Ion Vlasiu, de obarsie mureseana: Lechinta
de Mures pe linie paterna si Ogra pe linie materna, iar
gandurile noastre se indrepta spre trainicia cuvintelor
sale intelepte ce raman in matricea spirituala a
devenirii. De aceea te stimam si te iubim, draga
maestre�
Cel mai vechi autograf al autorului pe una din cartile
sale "Poveste cu naluci�, dedicata viitoarei mele sotii,
pe atunci studenta la Psihologie la universitatea din
Cluj-Napoca, care l-a vizitat la Bucuresti, pe strada
Pangrati, in atelierul sau, se adreseaza astfel: "Pentru
Doina Valea, care vine din Lechinta noastra, satul
copilariei neuitate � ii dedic aceasta carte cu nalucile
tineretii. S-o citeasca si sa se distreze�, Ion Vlasiu,
Bucuresti, 15 nov. 1969.
Sunt mandru ca sotia mea, pe filiera lechinteana,
este ruda cu maestrul, prin marea familie a Vlasilor �
Vlasiu � Vlas � Vlasa, de obarsie valaha munteanobulgara,
ce ajung in Ardeal pe la sfarsitul secolului
XVIII, in Campia Transilvaniei.
Dupa trecerea anilor si studiul in amanunt al cartilor
sale, pe a caror dedicatie apar si eu, ma adresam de
multe ori cu "unchiule� si eram acceptat.
Am plecat din sat, Povestea cu naluci, Drum spre
oameni, Cartea cea de toate zilele si In spatiu si timp
� deschid nemarginirea, multidimensionalitatea
creatoare a maestrului Ion Vlasiu � cea de mare
scriitor a unor volume autobiografice sau/si culegeri
de aforisme, proverbe, tablete pline de intelepciune,
filozofie, morala � alaturi de binecunoscutele sale
preocupari in sculptura si pictura.
Scoala de Arte frumoase i-a desavarsit inteligenta
mainilor sale uriase de taran si cioplitor in piatra,
inteligenta nativa si harul de povestitor i-a deschis
calea povestirilor din cartile sale, iar gandirea si
meditatia longeviva i-au permis libera cugetare de
sorginte etica, filosofica si spirituala.
Intalnirile petrecute de-a lungul anilor au prilejuit o
cunoastere partiala ce ne facea sa credem tot mai
mult ca suntem in fata unui colos plin de intelepciune.
Cateva intalniri cu maestrul vor ramane in memorie.
Prima, aceea din casa familiei marelui carturar Serafim
Duicu, la sarbatorirea lansarii unei carti din corifeii
Scolii Ardelene, cand am prezentat si eu un eseu
despre carturarul targumureseano-gorjean mult
apreciat de colectivul de oameni ai scrisului ce se
aflau aici. Insusi maestrul Ion Vlasiu m-a indemnat sa
scriu, avand in vedere imaginatia si tonusul bine
conturat, usurinta de a trata fraza.
O a doua intalnire de suflet a fost la Lechinta de
Mures, in preajma mortii lui Marcel, fratele sotiei mele,
cand maestrul Ion Vlasiu, Serafim Duicu si Ilarie Opris
ne-au facut o vizita si am stat de vorba cu oamenii din sat.
Pentru reusita sculpturilor chipului uman, maestrul
facea inca din tinerete cercetari de antropologie,
studia chipurile satenilor, fizionomia lor, colectiona
fotografii si studia tipurile craniologice.
Tot pentru arta sculpturii aprecia lemnul in stare de
pom, modul de crestere sau smulgea cate un fir din
gramada pusa pentru focul iernii si alegea cele mai
curioase forme.
Consider ca, dupa Ion Creanga, Ion Vlasiu este al
doilea scriitor, povestitor dac ce ramane pana la
adanci batraneti un carturar complex din cultura si
viata publica romaneasca.
Mare iubitor al satului natal, al orasului de pe Mures
si mai ales al coltului de rai Deda-Bistra, unde isi avea
resedinta de vara, admirand susurul raului Mures si
cantecul pasarilor. A iubit satul, natura, oamenii
pamantului si femeia de la tara si plinatatea frumusetii
naturale. Nu manechinele afumate din saloanele
capitalei, ci femeile pline de viata, rosii la fata, cu
pielea fina, ce spalau panza alba in bulboana
Muresului la Deda-Bistra.
