Amintiri
CUM L-AM CUNOSCUT PE ION CIOABA

Decesul prematur al autointitulatului rege al tiganilor, Florin Cioaba,
mi-a readus in memorie amintiri din Piatra Neamt, din anul 1941, an
premergator declansarii razboiului in Rasarit, cand armata romana si
cea a Werhmahtului german erau amplasate in judetele limitrofe
Basarabiei si Bucovinei.
Trenul maresalului Antonescu era garat pe valea Bistritei, pe un
teren al fabricii de hartie, langa un teren sportiv, pe care ne adunam
noi, copiii din cartier, dar si cei ai tiganilor corturari, saraci si ca vai de
ei, iar soldatii maresalului ne dadeau mancare ramasa din cazanele
popotei ofiterilor. Trenul era pazit cu artilerie antiaeriana si avea legaturi
telegrafice directe cu marile unitati si cu cele ale germanilor, aflate la
Slanic Moldova, pe Valea Trotusului, in cladirea senatorului Racovita,
unde se afla si generalul german Friessland.
De pe atunci, am retinut numele unui copil, Pol Stanescu. Dupa
razboi, prin anul 1968, fiind in control ISCIR la fabrica de celuloza din
Piatra Neamt, am descoperit ca documentele unor instalatii nu erau
prea corecte. Inginerul-sef m-a scos din incinta fabricii si m-a dus pe
un teren, unde era amplasat un cort mare, cu telefon la usa. Inauntru
erau zeci de tigani ciocanari in tabla si mi l-a recomandat pe bulibasa
lor, Paul Stanescu, cu care executa unele piese pentru utilaje. Domnul
Paul avea un musafir de la Sibiu, frumos imbracat si respectuos la
vorba. Era domnul Ion Cioaba, tatal lui Florin Cioaba. L-am intrebat pe
domnul Stanescu de ce il cheama Paul si nu Pol, asa cum stiam eu. A facut
ochii mari de surpriza. I-am amintit despre copilarie, despre terenul de sport de
langa statul major al lui Antonescu, despre cum a scapat de deportarea
tiganilor in Transnistria, la Bug, si despre cum se mai plangeau tiganii care
s-au intors de acolo. M-a strans in brate si a inceput sa planga, m-a invitat in
biroul lui si m-a servit cu ce avea el mai bun pe acolo, alintandu-ma cu
"Mai, Puiule�, cum mi se spunea in copilarie.
Revenind in prezent, trebuie sa recunosc ca moartea lui Florin Cioaba
m-a impresionat, am urmarit traseul aducerii lui in tara, pe etape, cu
avionul, cu escala la Bucuresti, apoi convoiul mortuar spre Sibiu, ceea
ce mi-a mai starnit o amintire. Gheorghiu Dej si Ghiorghi Dimitrov (seful
Bulgariei) erau mereu chemati la ordine de Moscova. La o chemare a
lui Hrusciov, nu se stie ce s-a intamplat pe acolo, insa fapt este ca
Dimitrov s-a intors acasa intr-un vagon mortuar. A calatorit timp de trei
zile, trenul oprindu-se prin tarile URSS, prin Polonia si Romania, pana a
ajuns la Sofia. In garile unor mari orase, se organizau manifestatii de
regrete pentru poporul bulgar. In cele trei zile de calatorie, s-a construit
rapid, in Piata Sfanta Sofia, mausoleul lui Dimitrov, care seamana izbitor
cu mausoleul lui Lenin, din Piata Rosie, din Moscova.
Asa si in cazul lui Florin Cioaba. Cei din Sibiu au gasit locul potrivit de
inmormantare langa cavoul tatalui sau, Ion Cioaba, cel pe care il
cunoscusem eu la Piatra Neamt, si vor sa construiasca rapid un mormant
pe masura unui rege al rromilor, cum isi zic tiganii acum.

Lasă un comentariu