MARELE MIHAI"/>

"Asa va place istoria?
MARELE MIHAI

Distribuie pe:

Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost trecut,
Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult��

Slobozit-a Domnul gand mare si
intelept, care si-a facut cuibar
de tainica speranta in mintea
domnului nostru Mihai, anume
acela de a uni sub un singur
sceptru si a aduna laolalta, din
largile noastre hotare, sufletul
romanesc.
Toate in viata acestui om, au
fost mari si vijelioase sperantele
ca si amagirile, bucuriile ca si
durerile, biruintele ca si infrangerile,
strasnic si fulgerator a fost
in uimitoarea lui inaltare ca si in
tragicul sau sfarsit. A trait printre
primejdii, dar a trezit cu dragostea
lui de neam si tara vitejia de
poveste a ostasilor sai, iar in
scurtimea celor 8 ani cat a domnit
a lamurit cu puterea armelor si a
faptelor sale dreptul la viata pe
aceste pamanturi a napastuitului
neam romanesc.
Mihai a fost o minune, un fulger
orbitor de lumina inneguratelor
vremi. In el romanii, romanii toti,
si-au zarit in scaparea unei clipe
de noroc pe-ntaiul barbat izbavitor
al visului lor mare, si drag, unirea
in veci de veci a acelora traitori
de-o parte si de alta a Carpatilor
care vorbesc si simt romaneste,
despartiti pana atunci de granite
vremelnice. Imprejurarile i-au fost
prielnice, tara a fost cu el, simtindu-l
aproape la bucurii si necazuri, toti
purtand in tainita sufletului lor
aceasta nesperata nazuinta. Si cat
de mult trebuia atunci unire pentru
a putea face fata vecinilor hulpavi
care se tot infoiau pe la hotare,
catand cu lacomie dulceata
roditoarei noastre guri de Rai.
Au raspuns chemarii sale, cu
inflacarare si nadejde, robii pamantului,
ostenii lui cei neinfricati,
boierii de tara, simtind cu totii ca
norocul le este aproape si ca
domnul lor Mihai, ocrotit de Maritul,
le va infaptui dorinta lor arzatoare,
sa fie cu totii una, asa cum au fost
in vremile batrane, stiind ca doar ea,
unirea, este puterea biruitoarei si
ocrotitoarei libertati.
A insemnat atunci Mihai pamantul
acestei tari cu urma trecerii sale
ingloriate la Harsova, Silistra,
Putineiu, Serpatesti, Rusciuc,
Braila, Calugareni, Selimbar,
Goraslau si altele, in care el, marele
MIHAI, a fost stea calauzitoare spre
legendare izbanzi care au ramas si
vor ramane tainice clipite ce vor
infiora sufletul tuturor romanilor.
Iar in clipa lui suprema de inaltare
si bucurie, cand Alba Iulia cea
imparata i-a deschis portile inchinandui-se, acolo si-atunci, el si-a
implinit "pohta ce-a pohtit��sufletul
sau bun si rabdator intru toate cele,
unirea tuturor romanilor sub un
singur sceptru.
Pentru o clipa lumea crestina a
amutit de uimire, dusmanii lui
s-au cutremurat, simtindu-i prea
a inaltatoare gloria si marirea,
prea infricosator gandul ca
exemplul acesta ar putea fi urmat
si de alte popoare, ca lumea s-ar
putea schimba si nu ar mai incapea
in planurile celor mari si
puternici din jur.
Pentru romanii cei mereu
dezbinati de vremelnicele interese
ale celor pusi in fruntea lor sa le
croiasca destinul, acea zi a
maritului si neuitatului leat 1600 a
fost poate cea mai asteptata, mai
inaltatoare si mai frumoasa zi din
istorie.
Dar bucuria tuturor a fost, ca de
atatea ori, prea scurta, pentru ca,
in acel insangerat august 1601, la
Turda ceea de rusine, din ordinul
miselesc al generalui Basta, a
cazut capul si bratul celui care a
fost clipa si steaua nemurita
a demnitatii noastre, visul si
nazuinta ei dintotdeauna, MAREA
UNIRE. Cazand sabia care a facut
unirea a cazut si ctitoria sa, dar a
ramas adanc in mintea si inima
tuturor ideea ca odata si odata tot
vom izbuti si vom face pentru
totdeauna "pohta ce-a pohtit-o��
atunci marele Mihai.

MARELE MIHAI">

Lasă un comentariu