Din noianul satelor tarii, doar doua au purtat, de-a
lungul vremii, uratul si rusinosul nume pe care il au
doar prostii. Erau satele sibiene Prostea Mare, situat
pe valea Tarnavei Mari, nu departe de Medias, si
Prostea Mica, asezat pe valea Hartibaciului, intre
Agnita si Sighisoara. In acele timpuri, ambele sate
erau locuite aproape in intregime de etnicii sasi. Au
venit, insa, la conducerea treburilor tarii "comunistiisociali
sti�, iar in anul 1968 s-a facut o noua reimpartire
administrativa a tarii, prilej cu care le-au schimbat
vechile nume. Infrumusetandu-le continutul si
indulcindu-le pronuntia: Tarnava, de la raul care-i
strabate hotarul, si respectiv Stejaris, de la padurea
din apropiere. Insa au ramas fara raspunsuri concrete
si motivate trei intrebari: cum, de ce si pentru
ce aceste schimbari in toponomia numelui? Se pare
ca, demult de tot, in fiecare dintre acele doua sate
locuia cate un fecior inalt, puturos, mancacios si prost
din cale-afara. Cel mare, Hans, iar cel mic, Fritz. In vreme
ce "prostul cel mare� s-a ratacit, ziua in amiaza mare,
pe ulitele propriului sat, "prostul cel mic� a uitat de ce
l-a trimis muma-sa sa urce in podul bisericii. Fusese
trimis de parinti sa aduca acasa o "daraba� mare de
slanina afumata! Cele doua mari biserici evanghelice
fortificate domina si astazi zonele centrale ale celor
doua sate. Iar "Turnurile slaninilor� prind a se umple de
fiecare inceput al iernii, odata cu taierea porcului de
Craciun. Si cum etnicii sasi sunt tot mai batrani si putini
la numar, urcatul si caratul slaninilor il fac vecinii lor:
taranii romani din Tarnava (Prostea Mare) si din Stejaris
(Prostea Mica).
,
ioan.vulcan@yahoo.ro
