Scrisoare deschisa
Dragi prieteni,

Distribuie pe:

Ma intorc dintr-o calatorie de cateva zile facuta cu
colegii de promotie ai sotului meu la Budapesta. Am
revazut aceasta frumoasa capitala europeana,
eleganta si mai curata decat Parisul. (Compar cu
Parisul, caci, din pacate, nu are rost sa compar cu
curatenia din orasele romanesti�)
Nu a fost o excursie organizata, dar totusi am avut
cateva servicii punctuale cu ghid.
Desi nu era prevazut in program, o ghida ne-a condus
la Piata Eroilor, un frumos ansamblu de statui ai regilor
Ungariei si ne-a prezentat pe scurt istoria lor. In fata
statuii lui Matei Corvin, a inceput o pledoarie
inflacarata contra Tratatului de la Trianon, care a
amputat Ungaria. Eu am sarit ca arsa si am zis ca
aceasta pace a fost o pace justa, caci romanii
constituiau majoritatea populatiei din Transilvania. Ea
a replicat ca asa o fi acum, dar la epoca respectiva
nu era asa. Eu i-am spus ca nu pot sa accept astfel de
neadevaruri, eu, care cunosc indeaproape situatia, caci
bunicul meu a fost miner intr-o mina de aur si un stramos
de-al meu a murit legat de coada calului. Ghida a zis ca
ea povesteste ce a invatat la scoala si ca nu e vina ei,
nici vina mea, ca avem pareri diferite, ci e vina istoriei.
Dar de toata evidenta, ea, ca si colegii ei vor tine acelasi
discurs in fata urmatorului grup de turisti ajuns la Budapesta.
(Iar ungurii nu vor mentiona niciodata, ca, in fond, si
Matei Corvin avea sange romanesc dupa tatal lui.)
Va povestesc ce am trait eu si ce am auzit eu cu
urechile mele. Deci nu e vorba de zvonuri sau de
manipulari! Este purul adevar. Ungurii sunt foarte
activi si au o influenta mediatica importanta; ei nu
s-au resemnat de pierderea Transilvaniei si considera
romanii ca pe niste intrusi tigani. De altfel, de mult
avusesem ecouri din partea unor francezi, care, mirati
de ardoarea interlocutorilor unguri, ma intrebau care
e adevarul cu privire la Transilvania. De fapt, ungurii
nu se ascund de loc. In 2007 am remarcat ca, pe prima
pagina a unei biografii a lui Nicolas Sarkozy scria ca
"tatal sau vine dintr-o tara din Europa Centrala cu
geograf�a mutilata�. De asemenea, in 1992 s-a
publicat in Occident o Istorie a Transilvaniei, unde
ungurii popularizeaza cu abilitate teoriile lor (cum ca
latinophonii ar fi parasit Transilvania odata cu armata
romana, si in secolul IX, cand au ajuns acolo, ungurii
ar fi gasit tinutul nelocuit).
De altfel, ungurii din Romania au acelasi discurs.
Azi am primit un mesaj cu informatii despre un manual
de istorie pentru copiii secui din Romania! Nu stiu
cum Ministerul Invatamantului accepta asa ceva!!
Cititi articolul de pe linkul de mai jos:
http://www.desteptati-va.ro/index.php/2013/03/14/copiiisecuilorinvata-la-istorie-ca-romanii-le-au-fost-slugi/
Mie mi se pare cu adevarat ingrijorator!
Si cum sa nu ma doara pe mine astfel de teorii
absurde? In Transilvania erau (si sunt) unguri doar in
regiunea secuiasca si la orase, dar, altfel, nu sunt
multe sate de unguri.
Bunicii mei dinspre mama erau dintr-un sat de langa
Cluj si la ei in sat nu era picior de ungur.
Nu era niciun ungur, nici in satul de mineri de langa
Brad, al bunicilor mei dinspre tata. La mina de aur
unde lucra bunicul, sefii erau nemti; dar nici acolo nu
prea erau unguri. Dupa cum am spus, bunica dinspre
tata a avut un stramos care a fost omorat legat de
coada calului. Ea era rubedenie chiar si cu Horia.
In memoria stramosilor mei, ma revolt si ma
nelinistesc. De altfel, poate ca frumoasele cladiri din
Budapesta inchid in zidurile lor si o picatura din
sudoarea stramosilor mei.
Diaspora romana din secolul XIX a avut o contributie
decisiva la crearea Romaniei. Personal, eu nu-mi
imaginez ca diaspora romana din Paris ar avea
puterea de a ameliora situatia economico-politica a
Romaniei, care, pe de o parte, e zguduita de loviturile
crizei mondiale si, pe de alta parte, se zbate innamolita
intr-o coruptie generalizata.
Dar cred ca diaspora romana din Occident ar avea
datoria sa incerce sa corecteze interpretarile gresite,
vehiculate uneori in ziare sau chiar in atlase, cum ar fi
informatii tendentioase cu privire la Transilvania,
amalgamul: rrom-roman, problema rau cunoscuta a
Basarabiei etc.
Trebuie sa facem ceva! Si nu e usor; mai ales in
contextul actual, care nu e deloc favorabil Romaniei.

Cu stima,
SIMINA LAZAR HUSER, Paris

Lasă un comentariu