Aparator fara succes
al lt. Ciulei
Dupa retragerea Armatei Romane,
a Guvernului, Parlamentului si
a familiei regale in Moldova,
Florian Bogdan � avansat capitan,
intre timp � impreuna cu
familia sa, a parasit Bucurestiul
stabilindu-se la Iasi. A participat
apoi la operatiunile militare din
Moldova, ca ofiter de contraspionaj.
Intr-unul din cele patru caiete
de memorii ale sale sunt consemnate
si impresiile referitoare
la cazul lt. Ciulei, un ofiter roman
condamnat la moarte ca suspect
de tradare si dezertare la
inamic (germani). Un caz
destul de complicat, dar al
carui mister a putut fi inteles
abia dupa ce doi ofiteri
romani, lt. Ciulei si lt. col.
Crainiceanu, au fost
condamnati la moarte si
executati. Ciulei a murit
nevinovat, Crainiceanu in
schimb si-a recunoscut vinovatia.
In februarie 1917, cpt.
Florian Bogdan a fost desemnat
initial ca anchetator
al cazului lt. Ciulei si ulterior
ca aparator al acestuia. Din
pacate, in ciuda eforturilor
depuse � si acest lucru il va
afecta toata viata � n-a reusit sal
salveze, iar pe 10 februarie locotenentul
a fost executat, conform
sentintei Tribunalului Militar.
A doua zi, pe 11 februarie 1917,
colonelul Sturdza a dezertat la
germani si s-a dovedit ca era in
legatura cu lt. col. Crainiceanu
care, in ancheta, a recunoscut ca
intentiona sa dezerteze si el la
germani, iar lt. Ciulei nu avea nicio
legatura cu cazul de tradare al
colonelului Sturdza, murind
practic nevinovat.
Colonelul (tradator) Sturdza,
comandant de unitate pe frontul
din Moldova si fost profesor la
Academia Militara, era admirat de
foarte multi ofiteri tineri pentru
nivelul sau deosebit de pregatire.
Din pacate, asa cum s-a vazut, la
capitolul constiinta patriotica
colonelul Sturdza era sub orice
critica. Printre tinerii ofiteri admiratori
ai acestuia era si ofiterul de
stat major (maior pe atunci), viitor
maresal si conducator al
Romaniei, Ion Antonescu.
Luptatori pe frontul
invizibil
Situatia de tensiune diplomatica
existenta intre Regatul Romaniei si
Austro-Ungaria inca de dinaintea
izbucnirii Primului Razboi Mondial a
determinat factorii politici responsabili
din Romania sa creeze retele
informative eficiente pe acest
teritoriu romanesc inca din timp de
pace. Faptul in sine era mult usurat
si datorita specificului zonei, locuita
preponderent de etnici romani,
fiecare dintre ei putand fi � in opinia
serviciilor de informatii romane � un
prezumtiv colaborator.
Dupa retragerea Armatei Romane
din Transilvania (toamna anului
1916), retelele de informatii constituite
aici au continuat sa furnizeze
informatii, dar ele si-au reluat
activitatea cu o si mai mare intensitate
in anul 1918, in conditiile
reintrarii Romaniei in razboi de
partea Antantei, Serviciul de informatii
si propaganda politica al
Marelui Cartier General roman,
condus de topliteanul Octavian
Taslauanu, activase intreaga sa
retea din Ardeal si actiona acum
impotriva grupurilor paramilitare
bolsevice maghiare, asigurand
operatiunea tactica de curatire a
terenului in fata trupelor de linie
romane, activitatea informativa si
eliminarea fizica a unor inamici.
Aceasta vasta actiune a fost
coordonata de Octavian Taslauanu,
secondat de lt. Ion Agarbiceanu si
slt. aviator Aurel Esca. Tot in
Transilvania mai actiona "Sectia
Militara Secreta� a Armatei Romane,
serviciu special compus din 31 de
membri interni si 41 de colaboratori
organizati in retele operative
cu un rol deosebit in
pregatirea Marii Uniri: spionaj si
culegerea de informatii politice
(sef � medicul Carol I. Sotel,
evreu), procurarea de informatii
cu caracter militar (sef � col.
Emilian Savu), propaganda in
favoarea Unirii (sef � inginerul de
origine maghiara Gh. Chelemen),
infiltrarea si actiunea in miscarea
muncitoreasca din Transilvania
(sef � preotul militar Iuliu Florian).
Prin capacitatea lor personala,
inteligenta, spirit de sacrificiu si
inalt patriotism, toti acesti
luptatori pe frontul invizibil �
inclusiv cpt. Florian Bogdan �
au contribuit la realizarea
Romaniei Mari. Au pus apoi
primele "caramizi� la ceea
ce avea sa insemne democratia
romana interbelica.
Dupa razboi, Bogdan a
revenit in viata civila si a
fost desemnat sa faca parte
din primul Parlament al
Romaniei reintregite, dar a
preferat sa se retraga din
politica - nu stim din ce motive
- si sa faca ceea ce stia
cel mai bine: ingineria la
biroul tehnic din Reghin.
Bogdan a asistat neputincios
si la raptul teritorial din 1940, dar
si la intrarea sovieticilor in
Romania si inscrierea acestei tari
pe orbita Moscovei. Atunci i s-a
sistat pensia si i-a fost nationalizata
casa de pe strada Mihai
Viteazul, din Reghin.
Faptele lui Florian Bogdan �
care a inchis ochii pe data de 9
noiembrie 1965 la o venerabila
varsta � raman peste timp un
exemplu de patriotism ardent. El
a facut parte dintr-o generatie
care s-a identificat total si
neconditionat cu destinul
nefericit al unei tari si al unei
generatii de luptatori.
(Fragment din volumul in curs
de aparitie, "Politica si spionaj
in spatiul muresean � Prin
subteranele istoriei.�)
(sfarsit)
