Bunul meu prieten, Ioan R., are convingeri liberale, iar eu sunt de
stanga, chiar daca nu-i agreez pe actualii lideri pesedisti. Imi
face o deosebita placere sa-i ascult teoriile despre incurajarea
initiativelor particulare si ma deranjeaza sa-l aud spunand ca senatorul
Crin Antonescu este o mare personalitate politica. Poate cand doarme!
Am incercat de cateva ori sa-i explic ca social-democratia este o
solutie politica potrivita pentru situatia actuala din Romania, cu
conditia sa fie respectata doctrina. Din pacate, liderii social-democrati
una spun si alta fac. Recent, Victor Ponta, induiosat de soarta unui
segment mare din electoratul roman, vine si propune o reducere cu 10
la suta a pretului la painea noastra cea de toate zilele. Avand in vedere
ca acest aliment nu poate lipsi de pe masa romanului de trei ori pe zi,
initiativa social-democrata este onorabila, in timp ce liberalii tac, nu
si-au exprimat un punct de vedere clar fata de aceasta initiativa,
capabila sa le provoace dureri de cap patronilor din industria de
panificatie, majoritatea inregimentati in PNL. Se spune ca evaziunea
fiscala a luat proportii ingrijoratoare in domeniul panificatiei si ca anul
acesta, cand se anunta o productie istorica la grau, exista conditii
pentru a se face putina ordine. Pana una alta, politica nu prea se
impaca cu economia de piata. Avand in vedere ca suntem un ziar
judetean, sa amintim doar situatia din judetul Mures, unde, conform
datelor statistice de la DADR Mures, oferite de ing. Silvia Jude, in
acest an s-au cultivat cu grau de toamna 25.822 de hectare. La ora
actuala fiind recoltat 93 la suta din suprafata, cu o productie medie de
3.860 kg/ha, grau de foarte buna calitate, cu indici calitativi pentru
panificatie superiori. Pe total judet s-a obtinut anul acesta o productie
de 99.000 de tone grau. Prin anii �90, consumul de grau al judetului
Mures se ridica la circa 90.000 de tone. Nu exista date statistice exacte
privind consumul de grau la ora actuala, probabil cu mult mai putin,
undeva la 60.000-70.000 de tone. Inseamna ca populatia din mediul
rural si urban al judetului Mures are asigurat necesarul de grau pentru
panificatie. Mai amintesc si faptul ca multi agenti particulari importa
faina de grau din Ungaria, la preturi convenabile. Acolo, inainte cu
cateva zile sa expire termenul de valabilitate a fainii, patronii o
expediaza in Romania, cu tiruri pana in curtea brutariilor, la un pret
redus. Asa ca nimeni nu cunoaste cu exactitate cat grau romanesc din
productia judetului si cata faina ungureasca se consuma in judetul
Mures. Cert este ca, in acest an, judetul are un disponibil la export de
circa 40.000 de tone. Toate bune si frumoase, putem sa castigam bani
frumosi din acest export. Dar cine sa-l faca si ce pret de achizitii se
ofera producatorului? Potrivit situatiei centralizate la Ministerul
Agriculturii, in luna iulie, pretul de achizitii la grau a fost de 0,80 lei/kg
in Banat, de 0,70 lei in Muntenia si de 0,66 lei in Oltenia. La noi in judet
graul s-a vandut intre 0,65-0,70 lei. Singura societate care se ocupa cu
exportul de grau este una din Constanta, care a cumparat Baza de
receptie din Iernut, unde se achizitioneaza cereale care se depoziteaza
in vederea expedierii spre Portul Constanta. Pana in decembrie 1989,
din Bazele de receptie a cerealelor din judetul Mures plecau la export
circa 30-40.000 tone de grau. De retinut si un aspect, uitat de vremelnicii
guvernanti ai Romaniei, faptul ca in fiecare judet existau depozite
speciale pentru rezerva statului, la grau. La noi in judet existau doua
depozite speciale, unul la Dumbravioara, iar celalalt la Sarateni, cu linii
de garaj CFR si paza inarmata. In urma unor analize de laborator privind
umiditatea, corpuri straine, gluten, masa hectolitica, care trebuiau sa
corespunda Stasului 813, se constituia stocul de grau si se depozita in
magaziile respective, in vederea pastrarii pentru o perioada
indelungata, uneori pana la 5-6 ani, in asteptare unor oportunitati pentru
export. In anii cu productii bune de grau, calitativ si cantitativ, se
constituiau rezerve ale statului si in bazele de receptie din judet. In 16
decembrie 1989, am fost martorul unei intamplari care era sa ma coste
libertatea. Incarcam grau din rezerva stat din baza de receptie Ludus
si asistam la conditionare, printr-o harfare, si incarcare in vagon,
impreuna cu seful bazei. La un moment dat cineva a strigat "Vine
tovarasul Igret!�. Curtea s-a golit in cateva secunde, am ramas doar cu
seful bazei. Eu m-am furisat in WC din curte, care nu era departe de
locul incarcarii in vagon. A intrat tovarasul Igret, iar Hagau, fost activist
PCR, i-a raportat ca incarcam grau pentru export, port Constanta, unde
astepta sa fie incarcat un vas, Calypso, sa plece in Siria. Ingandurat,
tovarasul Igret a luat o mana de grau, frumos "ca aurul�, la cantarit
cateva secunde si apoi i-a spus sefului de baza: "Mai, Hagau, mai
terminati dracului cu exportul de grau bun, cel putin paine si apa ca
lumea sa asiguram romanilor�! S-a intors si fara sa ne spuna sa oprim
incarcatul s-a urcat in masina si a plecat. Am iesit din ascunzatoare si
i-am spus sefului de baza sa opreasca incarcarea din rezerva de stat,
unde graul este cu 1 la suta corp strain, si sa livreze grau cu indici
calitativi dupa stasul romanesc 813, cu 3 la suta corp strain. Am incarcat
vagonul si i-am dat drumul spre Port Constanta. Dupa trei zile am fost
chemat la Securitate, unde un colonel, seful serviciului economic, m-a
anchetat de dimineata pana seara, fiind acuzat ca am sabotat exportul.
Cei din Constanta au anuntat Bucurestiul, ca un vagon de grau din
Mures nu corespunde indicilor de calitate de pe Comunitatea
Europeana. Acestia au anuntat Muresul si, imediat, m-au descoperit
dupa stampila CTC, pe care era inscris 1, numarul meu de cod. Colonelul
Moldovan traieste si in ziua de astazi si imi pare rau ca nu m-a retinut
atunci, astazi aveam si eu certificat de "revolutionar�. In noaptea aceea
am fugit la manastirea Cozia din judetul Valcea, unde am stat pana s-a
clarificat situatia si am aflat ca nu mai avea cine sa ma ancheteze.
Sa-mi fie cu iertare, dar atunci l-am stimat pe tovarasul Igret, si n-am
profitat de declaratia domniei sale pentru a scapa de ancheta. Vreau
sa spun ca, in acest an, cand Dumnezeu ne-a binecuvantat cu grau
curat si sanatos, normal si intelept ar fi sa depozitam in rezerva statului
in asteptarea unui export la un pret bun. Din pacate, depozitele rezervei
de stat din Dumbravioara si Sarateni au fost vandute, la fel si Silozul din
Targu-Mures, iar Guvernul nu da semne ca ar intentiona sa cumpere
grau la rezerva de stat. In Vechiul Testament ni se vorbeste despre
Iosif care a constituit rezerva de stat pentru Faraonul Egiptului, primul
document istoric despre rezerva de alimente� Sa luam aminte!
