Va multumim, in primul rand,
pentru faptul ca Dumneavoastra
ati spalat, intr-un fel, rusinea
"patriotilor de carton� mureseni,
in general, si a targumuresenilor,
in special, care au dovedit, si cu
acest prilej, ca in vorbe sunt asi,
dar cand se pune problema de a
contribui din punga proprie
pentru un act de caritate, de
demnitate umana sau comunitara,
isi schimba complet atitudinea.
Concret, este vorba de
contributia sau, mai bine zis, de
slaba contributie la proiectul
Fundatiei "Radu Ceontea�, care
are ca prim-obiectiv aducerea
ramasitelor pamantesti a marelui
disparut si inhumarea lor la
Targu-Mures, cetatea de foc a
anilor �90, care l-a consacrat ca
mare patriot. Aceasta, in ciuda
deselor apeluri, inclusiv prin
coloanele ziarului nostru. Constatam,
din pacate, ca acest gen
de atitudine se inscrie perfect in
arhitectura comportamentala
specifica romanilor care, in tara
cu cele mai multe "Jeep�-uri si
Ferrari, nu prididesc sa se planga
cat de greu o duc. In acelasi
timp, oricat de sarac ar fi romanul,
nu uita sa puna deoparte ceva
bani pentru eventuale spagi sau
mici atentii, de care, probabil, vor
avea nevoie (intretinand astfel o
stare de anormalitate in societatea
romaneasca), in vreme ce cativa lei
cheltuiti pentru un gest de generozitate
sau de solidaritate li se pare
o avere. De la acest comportament
egoist si primitiv ni se trag foarte
multe necazuri esentiale si nu pot
sa nu amintesc, in opozitie cu noi,
de atitudinea cetatenilor sudcoreeni,
de acum peste un deceniu,
cand pentru a scoate tara din criza
economica, pe care de altfel o simtim
si noi de atata vreme, au consimtit
la donarea propriilor bijuterii. Iata un
singur exemplu care explica limpede
de ce sud-coreenii sunt acolo unde
sunt, adica printre primele zece
puteri industriale ale lumii, iar noi
suntem unde suntem. Atunci sa ne
mai intrebam, de ce unii sunt atat
de bogati, altii au atatea statui si
monumente, iar noi nu?
Citindu-ne printre randuri mahnirea
pentru starea de fapt, domnul
Virgil Popescu (numele este fictiv,
pentru ca n-a dorit sa-si dezvaluie
identitatea) a trecut pragul sediului
Uniunii Vatra Romaneasca, a intrebat
casiera, doamna Ana Pintea, de
suma necesara pentru procurarea
locului de veci si, reintors dupa o
jumatate de ora, a achitat integral
diferenta care se lasa asteptata.
Datorita domniei sale, au fost
adunati cele 141 de milioane de lei
vechi, solicitati de Parohia
Bisericii de Piatra. Un gand de
multumire, pentru atitudinea
civica, atat domniei sale, cat si
celorlalti 168 de contribuabili,
care au inteles necesitatea implicarii
intr-un proiect, deopotriva,
umanitar si patriotic, a carui
infaptuire ne defineste, atat ca
oameni apartinand unei comunitati,
cat si ca romani. Cugetand
mai profund asupra modului
nostru de a fi, ca indivizi in
societate, dar si ca apartinatori
ai unei culturi si natiuni, poate ca
vom gasi resursele umane si
spirituale pentru a intelege mai
bine nevoia pretuirii marilor
barbati ai neamului, a solidaritatii
civice, a unitatii si participarii la
asemenea proiecte, care ne
inalta ca oameni, ca fii ai unui
popor, care, dupa cum se vede,
mai are inca multe de dovedit,
atat siesi, cat si celorlalti, in
privinta modului de punere in
valoare si de apreciere a nelimitatelor
sale resurse materiale
si spirituale.
(Speram ca autorul admirabilului
gest de noblete, care ar
putea fi urmat de multi altii cu
posibilitati, pentru ca avem
destui si din acestia, ne va face
placerea sa-l si cunoastem.)
