Atat de frumos, de armonios si de adevarat spune, cantand duios,
Mihai Constantinescu intr-una dintre reusitele sale compozitii muzicalpoetice.
Numai ca, in locul cuvantului mama, el a pus cuvantul iubita.
Subliniez ca mie mi-a fost dat ca sa vietuiesc, in anii copilariei, intr-o
astfel de casa cu multe si dragi amintiri. Era zidita si urcata pe dealul
catunului agnitean al "Hevazului�. Acolo, in acea veche, indepartata si
saracacioasa casa si gospodarie de pe hotarul Agnitei, imi purtau de
grija, ca sa cresc sanatos, mare si cuminte, bunii, dragii si mult regretatii
mei bunici materni. Truditori si slugi devotate pamantului si vitelor. De la
ei, precum si de la tata, Ion, ca si de la fata bunicilor, Victoria - de
tinerica devenita mama mea si a fratilor mei -, ca si de la dascalii
destepti si omenosi, am prins a buchisi la greul si interminabilul
"Abecedar al Scolii vietii�!
Ce, cat si cum am izbutit din tot ce am visat sa fac si sa fiu in viata, nici
eu n-am a sti acum! Cert, insa, si fara tagada, ramane faptul ca am
"calatorit� greu si mult pe lungile si intortocheatele drumuri ale tarii
mele. Si-am facut-o cum am putut si m-am priceput eu mai bine! Si nu
singur. Pentru ca Oamenii bravi care mi-au iesit intamplator in cale
m-au intampinat la rascruci de grele drumuri cu bunatatea, rabdarea
si credinta lor in Dumnezeu. "Soptindu-mi� blande si intelepte vorbe.
Si aratandu-mi exemple si fapte demne de urmat! Iar tot acei oameni,
precum si viata in deplinatatea ei, m-au gratulat cu succese si
insuccese, cu bucurii si necazuri de tot felul. Iar ca sa pot razbi, mi-au
"imprumutat� dragostea si stiinta lor in a cauta, gasi, intelege si citi
carti tiparite pe hartie!
Facandu-mi aceste favoruri, mi-au cerut in schimb doar un singur
lucru: sa-mi slujesc tara cu ceva mai bine decat au putut ei s-o faca! Iar
aceasta porunca mereu a fost pentru mine o placuta si grea povara!
