Ultimul (deocamdata!) obiectiv economic ce urma
a fi privatizat a fost, asadar, CFR Marfa � obiectiv
strategic important � pe care se estima obtinerea
unei sume derizorii, de vreo 60 de milioane de euro!
Cam atat s-ar obtine, probabil, de la fier vechi! Unii
spun ca s-a si "batut� palma! Vom vedea�
Multi romani si-au pus intrebarea: de ce aceasta
frenezie a marilor (si paguboaselor) privatizari? Inainte
de intra Romania in NATO si UE se spunea ca ele,
privatizarile, ar fi o conditie (sine qua
non) pentru aderarea la structurile
euro-atlantice si occidentale. Acum,
dupa ce, cu chiu, cu vai, am intrat
(aderat) � desi romanii nu au simtit vreo ameliorare a
vietii lor cotidiene � s-a schimbat placa. Dar nu si
argumentele. Sub pretexte tip "asa ne cere x sau y
institutie politica sau financiara occidentala� suntem
gata sa dam pe te miri ce si mai nimic si ceea ce a mai
ramas.
Bunaoara, se zvoneste (dar nu iese fum fara foc!)
ca vindem Hidroelectrica, o unitate care � apreciaza
specialistii � ar putea fi pusa profitabil pe picioare.
Cui si pentru cati bani? Presa scria, uluitor, la un
moment dat, ca pentru cele 162 de microhidrocentrale
aferente se "miza� pe obtinerea a 200 de milioane de
euro. Suma derizorie, daca avem in vedere ca numai
pe constructia a doua microhidrocentrale, pe Somes
(in Salaj), un consortiu austriaco-ungar va investi�
200 de milioane de euro!
Dar exemple de acest gen se petrec si in zona
subsolului, a celor energetice (Platoul Marii Negre,
Cuprumin, Transgaz, Transelectrica s.a.). Se cedeaza,
dupa cum usor se constata, in aceste zile, si in privinta
gazelor de sist Chevron, desi � cum s-a demonstrat �
exploatarea gazelor de sist poate duce la contaminarea
panzei freatice, a apei de suprafata si a aerului,
iar pentru fiecare zacamant trebuie realizat in mod
obligatoriu un studiu de impact, potrivit unui raport
oficial realizat pentru Uniunea Europeana. Raport ce
ne spune ca extractia gazelor neconventionale prin
metoda fractionarii hidraulice necesita mult mai mult
teren decat extractia gazelor clasice; se consuma
foarte multa apa, desi, in final, se produce mai putin.
� Sunt doar cateva exemple de privatizari
paguboase. Un lucru este insa cert. Aproape din toate
privatizarile incheiate dupa 1990, statul s-a ales cu
praful de pe toba. Populatia, cu nimic. Dimpotriva,
suporta toate scumpirile de pret (impuse adeseori,
doar pentru profituri complementare)
de catre companiile straine. Cineva
spunea: acceptand teoria ca "statul
e cel mai prost administrator�, ar
insemna sa cedam si posturile de ministri, de demnitari
ai statului si sa recunoastem ca suntem o gloata care
trebuie condusa de altii!
Ce-i de facut? In primul rand, o analiza initiata de
USL, analistii economici considera ca ar trebui sa se
porneasca cu luciditate de la cel putin doua realitati.
Prima este stadiul in care ne aflam. Economia Romaniei
este deznationalizata, dezmembrata, anarhica,
nefunctionala si necompetitiva. In ultimii 23 de ani,
Romania s-a transformat intr-o semnificativa piata de
desfacere, in special pentru produsele statelor
industriale din Europa, intr-o importanta resursa de
materii prime si de forta de munca. Clasa de mijloc nu
exista, pentru ca nu exista decat intr-un procent
nesemnificativ capital autohton. Ca atare, noi trebuie
(ar trebui) sa castigam ceea ce am pierdut. Ceea ce
am dat sau ceea ce ni s-a luat. A doua realitate deriva
din analiza intentiilor polilor de putere UE. Daca � asa
cum se vorbeste � Germania vrea consolidare si
integrare prin austeritate, atunci ea se va prabusi in
sine si va prabusi UE. Daca, dimpotriva, vrea dezvoltare
si investitii, atunci da, avem ce cauta in federatie.
Pana acum, aproape toate bunurile publice strategice
privatizate � livrate la un pret de nimic � s-au dovedit
a fi paguboase, iar pentru populatie, dezastruoase!
Sa ne demonstreze, altcineva, contrariul!..
