In contextul actual, cand se intersecteaza atatea informatii in domeniul cultural si cand totul se afla cu
repeziciune, ar fi o pierdere daca accentele culturale dintr-o zona sau alta a tarii nu ar intra in atentie, nu ar fi
parte din imaginea intreaga a efervescentei culturale nationale. Orice act cultural este un adaos, un castig
adus spiritualitatii unei regiuni. O emblema care se diversifica mereu prin valorile create de persoanele
interesate de acest palier al existentei. O individualizare spirituala, cu marca fiecarei culturi regionale este
absolut necesara tocmai acum, mai mult ca oricand, cand se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum sa
ne individualizam? Cum sa marcam ceea ce ne caracterizeaza si ne preocupa, decat prin interventii diferite,
prin actiuni variate, sustinute cu si din daruire?
Acest lucru il exerseaza de ani buni si dna Emilia Tutuianu, din Roman, care conduce Editura Musatinia. In
discutia care urmeaza vom intelege ca mai exista oameni pasionati, care nu-si precupetesc fortele intru
propagarea unor idei sau in interconectarea de valori culturale.
Veronica Balaj: Doamna Emilia
Tutuianu, cum v-a venit ideea
acestei edituri pe care cu
daruire o conduceti si in ce
imprejurari ati pus bazele ei? De
c e Editura Musatinia?
Emilia Tutuianu: Aceasta
statornica vatra de locuire, in care
oamenii au stiut intotdeauna sa
manuiasca si spada, si gandul, are
incarcatura sa istorica si culturala.
Viata spirituala a Romanului
a oferit de-a lungul anilor, opere
ce au rezistat timpului, dezvaluind
valori culturale incontestabile: Cezar
Petrescu, Garabet Ibraileanu,
(definind Romanul ca leaganul
emotiilor sale), episcopul Melchisedec
Stefanescu, Otilia Cazimir, Max
Blecher, Haralambie Mihaescu,
Dumitru D. Botez, Filip Brunea
Fox, Sergiu Celibidache, Calistrat
Hogas, Mihail Jora, Virgil
Gheorghiu si multi altii.
Am infiintat Editura Musatinia
la indemnul poetului Daniel
Corbu, cel care a editat primul meu
volum de versuri: Flori de mar,
aparut la Editura Princeps Edit,
Iasi, 2002. In orasul Roman nu
exista la vremea aceea nicio
editura laica si se simtea interesul
publicistilor pentru o editura
locala, care sa fie la indemana
tuturor condeierilor. De obicei, cei
care publicasera pana atunci
editau fie la Piatra Neamt, fie la
Iasi si Bacau, asta presupunand
costuri mai ridicate.
Asa s-a nascut Editura Musatinia,
din dorinta de a impulsiona si de a
incuraja procesul evolutiv al
actului creator romascan. Obiectivul
nostru fiind editarea operelor
apartinand unor oameni de cultura
din Roman, dar si promovarea,
incurajarea tinerelor talente.
Denumirea Musatinia vine din
istoria locurilor, a celor dintai
voievozi ctitori ai vetrei Romanului,
a glorioasei familii musatine a
domnilor Moldovei.
Veronica Balaj: O editura
serioasa trebuie sa aiba si o
misiune. Care ar fi misiunea editurii
pe care o conduceti?
Emilia Tutuianu: Nicolae Iorga
a facut mereu trimitere la cuvantul
scris: "in cartile pe care le alege
cineva, le pastreaza si le lasa
dupa sine ca mostenire se vede
icoana sufletului sau�. Ar putea
exista aceste carti fara editor? In
ultimul timp, asist cu stupoare la
neglijarea rolului pe care il are
u n adevarat editor. Diminuare
"impusa� tacit fie de societate, fie
chiar de cei care publica. In opinia
mea, sunt doua categorii de
editori: cei care inteleg rostul unei
carti � habet sua fata libelli � ,
care stiu ca rostul cartii este acela
de a comunica, conserva gandirea
si valorile umane. Iar el, Editorul, are
misiunea sa aduca in lumina aceste
valori� Daca tiparirea unei carti
implica matriterie, zetari etc., tehnica
de acum este simplificata pentru
tipograf si devine mai complexa
pentru editor. Nu orice scriere
predata unei edituri poate fi tiparita
asa cum o prezinta autorul�
Veronica Balaj: Vorbiti-ne mai
detaliat despre pasii parcursi pana
la tiparire�
Emilia Tutuianu: De multe ori,
manuscrisele predate la editura
sunt scrise de mana, ceea ce implica
tehnoredactare, corectare, lecturare
si eventual propunerea catre
autor de a reveni asupra anumitor
aspecte�Ma refer la lucrarile ce tin
de beletristica. Oricine poate scrie,
dar nu oricine poate ajunge scriitor,
poet etc. Primii pasi ai unui posibil
condeier sunt calauziti si de un editor
competent, in ipoteza in care un
autor obtine in prealabil girul unui
filolog sau critic literar. Editurile cu
multe aparitii lunare functioneaza la
parametri mult mai largi: secretar,
lector, redactor, corector �o echipa
intreaga, care pune la dispozitia
editorului lucrarea care urmeaza sa
fie tiparita. Si acesta ia decizia
finala. Lucrurile se schimba cand
vorbim despre o editura dintr-un oras
de provincie, precum Romanul. O
editura nu mai poate lucra la acesti
parametri pentru ca costurile nu pot
fi acoperite. Eu, de exemplu, cumulez
toate aceste roluri: de tehnoredactor,
lector si corector. Si culegerea
textului este de multe ori foarte
anevoioasa� timp, consum nervos�
La carti de specialitate, autorul
isi asuma in totalitate corectitudinea
datelor, editorul putand
interveni doar la punctuatie, lexic,
gramatica, ca si in cazul lucrarilor
din beletristica, unde se are in
vedere si compozitia, exprimarea,
mesajul lucrarii. Nu am admis
niciodata sa editez o carte cu erori,
ambiguitati� Nu de putine ori sub
ochii mei au stat texte, notite (ma
refer la monografii care au fost
prezentate ca niste povesti), haotic
structurate, dar odata regandite au
devenit adevarate bijuterii culturale.
Nu poti, nu ai dreptul sa ignori acele
valori care pasesc timid pe acest
drum si au nevoie de ajutorul tau.
Cat i-a trebuit lui H�lderlin ca sa fie
cunoscut in lumea intreaga? Decenii
intregi au trecut pana ce el a fost
cunoscut. Sau Tiganiada lui Ion
Budai Deleanu, care a fost editata
in 1875 si nu in timpul vietii autorului?
Cine a pierdut?� Literatura romana,
noi toti� pentru ca am fost lipsiti de
efectele unei capodopere ce ar fi
influentat pozitiv evolutia literaturii
noastre� Imi vine in minte acum
dedicatia scrisa de Shakespeare la
sonetele sale: "singurului creator
fericire deplina si acea vesnicie
fagaduita de nemuritorul nostru
poet. Binevoitorului si indraznetului
editor�. Deci, eternitatea poetului
este asigurata de aceste editari.
Textul cartii, imaginea, suportul material,
intreaga arhitectura a unei
carti pe care un editor adevarat le
aplica si le respecta atunci cand
editeaza o carte exprima esenta
societatii insasi � starea intelectuala
si artistica a acesteia�
Asta nu trebuie sa scape din vedere
un editor.
Veronica Balaj: Inteleg ca un
scriitor adevarat nu trebuie sa piarda
nimic din spiritul critic al vremii si
editorul trebuie sa intuiasca
aceste adevaruri care trebuie
cunoscute la timp si sa faca tot
posibilul sa le salveze�Puteti
sa-mi dati un astfel de exemplu, din
experienta dumneavoastra?
Emilia Tutuianu: Orice opera
editata se apropie de realitatea in
care s-a nascut. Si ea trebuie editata
si tiparita la vremea si timpul potrivit.
In anul 2008 am scris si editat
u n volum bibliofil, dedicat poetelor:
Ioana Balaban, Irina Brandusa
Irimescu si Viviana Michiu, plecate
mult prea devreme dintre noi� Umbre
ce dispar iremediabil, ceea ce nu
se intampla c u vesnicia, aceasta
implacabila eternitate abstracta si
impenetrabila gandirii noastre�Un
volum argumentativ despre ceea ce
a pierdut literatura romana prin
moartea prematura a acestor
poete� Am realizat acest volum
printr-o frumoasa colaborare cu
scriitorul pietrean Emil Bucuresteanu.
Si tot in anul 2008 am retranscris si
editat pentru prima data, cu deplin
curaj si inalta responsabilit
a t e , Chronica Romanului si a
Episcopiei de Roman, opera datorata
marelui episcop Melchisedec
Stefanescu (sec. al � XIX-lea), istoric
de mare valoare, atat de pretuit de
catre Nicolae Iorga. O lucrare care
a necesitat doi ani de munca asidua,
pentru ca a fost nevoie de insusirea
unor informatii despre scrierea
slavona si tehnoredactarea cu
multa atentie a textului original.
Lucrarea s-a bucurat de sprijinul
profesorului univ. dr. emerit Tudor
Ghideanu, specialist in istoria
filosofiei romanesti. Da, aceasta
este responsabilitatea si rostul
Editurii Musatinia. Sunt zile si nopti
de lucru si lectura, depasirea unor
momente critice, inclusiv de sanatate,
momente de cautari si incertitudini
materiale si toate aceste
zbateri pentru a transforma cele
cateva sute de pagini de manuscris
in zeci de pagini de istorie culturala.
Veronica Balaj: Si care ar fi cea
de a doua categorie de editori?�
Emilia Tutuianu : De fapt, cea de
a doua categorie sunt produsul
societatii de acum�Se editeaza
mult, orice, fara valoare culturala�
doar pentru castig financiar. Si,
culmea, acesti editori nu dau faliment�
stiu sa se descurce. Aceste
edituri percep bine cererile comerciale
ale pietii si initiaza publicarea
unor carti destinate anumitor categorii
de cititori. Lucrari care intra in
zona kitsch-lui, a gusturilor indoielnice,
a subculturii�Oameni care
nu mai stiu sa admire frumosul, sa
accepte modele de mare tinuta
morala si culturala si nu mai stiu ce
este altruismul. Pentru acesti editori
calitatea nu mai conteaza si vai de
cultura care se face cu scuze, vai
de natiunea care se justifica si nu
are capodopere.
Veronica Balaj: Distinsa doamna
Emilia Tutuianu, motivatia implicarii
dumneavoastra in viata culturala a
zonei din care faceti parte are
desigur si coordonate particulare.
Sa incepem cu acestea...
Emilia Tutuianu: Am urmat
Liceul Roman Voda din Roman si
Facultatea de Filozofie, Iasi, unde am
avut sansa sa cunosc oameni de
mare valoare ai culturii romanesti:
Gheorghe A.M. Ciobanu, Tudor
Ghideanu, Daniel Corbu, Sorin
Ullea, Ion Rotaru, episcop Ioachim
Bacauanul, staret Ciprian Zaharia,
preot Ilarion Argatu, staret Iustin
Parvu, personalitati complexe, care
au fost adevaratele mele repere
culturale in devenirea mea ca poet
si editor. Aceste modele mi-au marcat
traiectoria existentei� Colaborarea
fructuoasa cu publicisti ca: Mariana
Gurza, Mariana Cristescu, Rodica
Cernea, Maria Rugina, Tudor Ghideanu,
Constantin Tomsa, Petrus Andrei,
Constantin Enianu, cat si frumoasa
prietenie legata cu publicisti romani
din diaspora ca: Maria Diana
Popescu, Vavila Popovici, Iulia
Barcaroiu, Adrian Erbiceanu, Ioan
Miclau, Ben Todica, Octavian D.
Curpas, ma motiveaza sa merg pe
acest drum si sa continui aceasta
munca� Da, exista o implicare
totala in tot ceea ce fac. Viata
culturala a zonei ma preocupa in
mod deosebit, incerc mereu sa
descopar ceva in cartea veche, in
autorii de azi. Exista ceva ce nu pot
explica. Dragostea pentru oameni si
mirosul cartii ce isi va gasi locul in
biblioteca. Este o traire unica, care
ma implineste cu fiecare aparitie.
Asa inteleg sa traiesc, pentru cei
de langa mine, oferindu-le o
picatura din sufletul meu, prin tot
ceea ce fac.
Veronica Balaj: Am inteles
ce calitati trebuie sa aiba un editor
si care este contributia dumneavoastra
la editarea unei carti.
Spuneti-mi ceva despre lectura,
mai sunt citite aceste carti?
Emilia Tutuianu: Lectura nu
e doar un joc gratuit, pentru
infrumusetarea ornamentala a
vietii, ea e umana si exista prin
amprenta omului. Spiritul omului
trebuie intretinut si de focul sacru
al lecturii�Prin lectura se stabile
ste ceremonios si inalterabil
legatura Cuvantului c u Omul.
Prin lectura incercam sentimente
sacre, magice. Chiar daca viitorul
sta sub sceptrul tehnicizarii,
omul ramane sub acelasi dintotdeauna
semn al perenitatii, al
bucuriei de a simti vesmantul
concret al ideilor din carte...
Veronica Balaj: Care credeti
ca e viitorul cartii � in conditiile
in care formatul electronic
castiga teren?
Emilia Tutuianu: Sublimul nu
poate fi atins prin intermediul
calculatorului, el se identifica cu
natura, care ne ajuta sa-l definim�
Avand in mana opera unui
om, trairile sale, gandurile sale,
incerci acele emotii si le traiesti,
pe cand lectura virtuala anuleaza
aceste trairi. Relatia dintre fiinta
umana si calculator a devenit o
problema importanta in ultimii ani.
Exista doua puncte de vedere in
legatura cu acest lucru: primul cercetarile asupra calculatorului
au incurajat oamenii sa considere
creierul uman ca fiind asemanator
unui calculator, o metafora
intrinsec periculoasa, deoarece
ignora anumite aspecte importante
ale fiintei umane, de exemplu:
constiinta sociala, moralitatea,
responsabilitatea sociala,
liberul arbitru etc.; a doua incercare
- este de a produce calculatoare
inteligente. Dar se pune
intrebarea: este de dorit sa se
realizeze calculatoare care sa
emuleze oamenii?�Cartea este
absolut necesara fiecarui om. O
carte e scrisa de om si pentru
oameni. De aceea s-a pastrat in
timp, fie pe manuscrise, foi de
papirus, ceea ce au scris oamenii,
si tocmai aceste lucrari vechi
demonstreaza iubirea fata de
carte, necesitatea unei carti,
pentru a descoperi si descifra
sentimentele generatiilor trecute,
gandurile, aspiratiile. Vi-i puteti
imagina pe Socrate sau pe Platon
in fata calculatorului? Acesti
giganti ai artei dialogului, care au
recurs la strategii ale vorbirii pe
baza agerimii gandirii, a simtului
limbii, a luptei de opinii�ce ar
spune despre timpul pe care il
alocam azi calculatorului? Sau,
genialul Aristotel, care ne-a demonstrat
exigentele sale fata de
limba � claritatea, eleganta si
accesibilitatea ei in relatiile
interumane? Daca la inceput a
fost Cuvantul s i Cuvantul era
l a Dumnezeu, atunci in carte
este viata s i viata este Lumina
Oamenilor. O lumina absolut necesara
pentru a ne putea intelege si
tolera intre noi.
Veronica Balaj: O editura poate
fi si o afacere rentabila in
Romania? De ce anume ar depinde
acest lucru?
Emilia Tutuianu: Daca faci
parte din prima categorie de
editori enuntata mai sus, categoric
nu! Este prea multa uzura
fizica si psihica. Dar daca faci
parte din a doua categorie si mai
faci si ceva politica, poti reusi�
Aproape niciodata nu s-a vorbit
de cate responsabilitati trebuie sa
se achite un editor, niciodata
munca lui nu a fost apreciata si
asezata acolo unde este locul
ei� darmite sa mai fie si platita.
Fiecare editor pune o amprenta
personala asupra publicatiei. El
ajunge sa se identifice cu acea
lucrare, de aceea uzeaza de
intreaga pricepere si migala in
alegerea formei optime inaintea
tiparirii. Ma bucur ca volumele
editate la noi au fost receptate si
apreciate, la adevarata lor valoare,
atat de catre autori, cat si de cititori,
ceea ce demonstreaza ca ne-am gasit
un loc bine meritat in cadrul existential
al celorlalte edituri din tara.
Veronica Balaj: Este apetitul
cultural al romanilor scazut? Poate
fi stimulat?
Emilia Tutuianu: Din pacate,
foarte putina lume mai achizitioneaza
o carte sau mai frecventeaza
o biblioteca. Se uita ca gratie puterii
si influentei cartii se nasc idei si
actiuni care pot duce la schimbarea
lumii in bine�Parca nimeni nu-si mai
doreste o schimbare�parca este o
concurenta de supravietuire, oricum
si in orice fel�valoarea umana a
disparut, se traieste instinctual�
Veronica Balaj: Care ar fi cateva
din titlurile si autorii volumelor
aparute pana acum la Editura
Musatinia?
Emilia Tutuianu: Am editat pana
in momentul de fata peste 120 de
carti, intr-o paleta diversa, plecand
de la monografii, albume de arta,
literatura, studii muzicale, filosofice,
poezii etc. Amintesc doar cateva:
Constantin Noica in context european,
autor Carmen Emanuela
Biru; Miorita mit triadic, autor:
Gheorghe A. M. Ciobanu; Startun,
intre temnita si vecie, autor Victor
Leahu; Chivotul syncategorematelor
si infinitul, autor Tudor Ghideanu;
Melchisedec lumina ortodoxiei, de
Tudor Ghideanu; Ben Todica, Ambasador
al romanismului in lume;
Ontifonismul, Omnifonismul, Olnifonismul,
autor Gheorghe A. M. Ciobanu;
Gh. A. M. Ciobanu � Mecena medic si
misionar Teodorescu si multe altele.
Veronica Balaj: Care sunt strategiile
culturale in ultimii ani? Cum
ati incercat sa impulsionati activitatile
culturale romascane?
Emilia Tutuianu: Am alocat din
timpul meu liber aparitiei unei
reviste, Melidonium, atat in format
tiparit, cat si on-line, in paginile
careia am promovat indeosebi
autori romascani. Din nefericire,
aceste idei generoase au obtinut
girul mai ales al scriitorilor si poetilor
din diaspora si din tara si mai putin
al celor din zona.
Veronica Balaj: Care sunt directiile
in care vedeti dezvoltarea
editurii? Altfel spus, ce proiecte de
viitor aveti? Ce anume urmeaza sa
mai publicati? Vorbiti-ne putin
despre urmatoarea aparitie.
Emilia Tutuianu: Nu vom renunta
la principii. Ne vom pastra crezul de
a edita operele scriitorilor ce merita
a-si gasi locul in biblioteci. Vom
incerca sa dam o sansa celor care
merita sa aiba o carte. Poate, daca
am avea sprijinul celor care raspund
de cultura romascana, ne-ar fi mult
mai usor de a lasa o zestre culturala
mult mai bogata acestui tinut incarcat
de istorie. Exista, din pacate,
multi autori necunoscuti care din
motive financiare nu reusesc sa se
bucure de publicarea scrierilor lor.
Nu putine au fost momentele cand
am reusit sa sprijin financiar poeti,
consacrati acum, si sa-i promovez
asa cum merita. Acum, lucrez la
volumul Cartea cu vise, a pictorului
Gheorghe Stoica, ce reprezinta
scrierile si nazuintele unui tanar ce
batea la portile vietii la varsta de 17
ani, in perioada 1947-1948, visele,
gandurile unui poet de real talent,
ce merita citit si cunoscut, un vis
implinit postum pentru artistul
Gheorghe Stoica.
Veronica Balaj: Integrarea
dumneavoastra in spatiul spiritual
din zona este o implinire? Sunt si
greutati in acest sens? Cum va
recepteaza oamenii interesati de
acest segment al vietii?
Emilia Tutuianu: Intre profesia
de psiholog si editor exista o puternica
legatura, o consider parte
componenta atat a pregatirii mele
profesionale, cat si a aspiratiilor
mele. Relatiile umane, sociale, pe
care le cultiv prin intermediul profesiei
mele, se impletesc armonios
cu trairile si gandurile unor oameni
talentati, care trec in nemurire
lasand in urma lor o carte. Am reusit
sa editam multe carti de referinta
pentru orasului Roman: Istoria
bibliotecii, Istoria muzeului de Arta,
Cronica Romanului si a Episcopiei
de Roman etc. Prin toate volumele
editate, am contribuit la zestrea de
aur a culturii romascane, am
inscris in circuitul culturii nationale
opere ce au apartinut unor
personalitati demult trecute in
uitare. Anitas vanitatum et omnia
vanitos? Nefiind implicata politic,
uneori suntem marginalizati de
autoritati, oamenii de cultura din
tara si strainatate ne sunt alaturi�
Fiecare aparitie, pentru noi este o
implinire. Orgoliile niciodata nu le
putem opri. Nu am sa inteleg
niciodata de ce? In cultura, vorba
lui Nichita Stanescu, este loc
pentru toata lumea. Cartile editate
de noi sunt trimise in toate colturile
tarii, prin donatii la biblioteci si prin
mediatizarea lor pe internet, in
paginile revistei Melidonium. Si,
credeti-ma, este o mare satisfactie
pentru mine sa vad cum
aceste carti sunt receptate si
asimilate de alti scriitori si publici
sti, cum intra in atentia criticii
literare si isi gasesc ecou in paginile
revistelor de specialitate. Cu
ajutorul lui Dumnezeu ne vom duce
menirea mai departe, in ciuda
vremurilor ce stiu sa vremuiasca.
Veronica Balaj: Va multumesc
si va doresc sa continuati
cu succes nobila dumneavostra
misiune.
12 iulie 2013
Nota redactiei: Veronica Balaj,
filolog, poeta, jurnalista, stabilita
in Timisoara. A debutat, cu ani in
urma, in presa radiofonica din
Targu-Mures.
