*Pamant uscat de neploaie, de soare dogoritor si de vant fierbinte
*Avea darul si "naravul� de a nu putea sta sa nu faca nimic *Se indrepta
cu demnitate spre amurgul vietii sale *Sosit in cimitir, Omul se ruga
pentru cei din morminte *Se caia de pacate zilnic. Stiind ca o poate face
pana in cel din urma ceas. Dupa moarte fiind mult prea tarziu *Stia ca
pasind in pragul bisericii, pasea, de fapt, in tinda rugaciunii lui Dumnezeu
*Pierzandu-si parintii, el se ruga lui Dumnezeu sa-i aline durerea si dorul
*Sa ne amintim de Dumnezeu, ca si EL sa-si aminteasca de noi *Punea
capul pe perna asteptand pacea noptii *Era un taran adevarat. Adica:
bun la suflet, omenos, cinstit, simpatic, harnic, priceput, trecut prin
cultura cititului si auzitului. Avand, neaparat, multa dragoste si credinta
in Dumnezeu *Taranul, in camp, aparent facea un lucru banal: sapa cu
sapa si coseste cu coasa *Batranii soti tarani aveau o casa primenita si
o gospodarie frumos randuita. Si erau romani in Romania *Uneori oamenii
buni dispar fara sa mai aiba timp de ramas bun *Si-a irosit viata, timpul si
neodihna *Case garbovite de timp, de nepasare si de saracie. Fiind un
sat uitat de noroc. Si parasit de lume si de fiii lui. Avand biserica fara
enoriasi, scoala fara elevi, posta fara postas, dispensarul fara medic,
pasunile fara vite, pamanturile fara plugari. Insa multi caini pricajiti pe
ulite *De cand ma stiu ascult, uimit de placere, povestea din spatele
lucrurilor vechi, aflate in casele, surile, podurile si atelierele batranilor
tarani ai satelor romanesti *Iar el, vestitul agronom si zootehnist, cadru
didactic universitar, plecat in lumea larga, s-a reintors in satul lui natal,
dorind sa-l transforme in bine. Pentru ca in satul lui drag inca se poate
trai si muri crestineste *Ziua se afunda in intuneric, soarele inrosind
cerul de dincolo de orizont. Curand, peste indepartatul catun de munte
prind a se zari, din loc in loc, focurile arzande din curtile gospodarilor.
Incalzind, cu dogoarea lor, mortii ce se odihnesc in mormintele sapate in
preajma caselor motilor-ciubarari si maramuresenilor-cioplitori in lemnul
bisericilor si troitelor cu turlele lor inalte. Sunt dragii lor mosi si stramosi.
Ii tin aproape, pentru a-i avea in grija si amintirea lor *El, batranul si
vrednicul taran roman, avea asezare sufleteasca buna *Sala bibliotecii
avea peretii "slefuiti� de linistea si intelepciunea cartilor tiparite pe
hartie. Si citite in tihna, din scoarta in scoarta, de ochi de oameni.
*Taranul-oier cu minte si cuminte, urcat pe colina cimitirului si citind
inscriptii funerare, de pe crucile mormintelor si Mausoleului
Mitropolitului Ardealului, Sfantul Ierarh Andrei Saguna, si avand in
minte si in suflet amintirea inaintasilor - consateni de fala si mandrie,
precum cea a poetului Octavian Goga si a filosofului Emil Cioran,
rasinareanul sibian isi poarta privirea pana in departari, peste crestele
Muntilor Fagaras. Si, astfel, el isi imagineaza ca de acolo, de sus de
tot, din varful Negoiului vede intreaga Romanie Mare. Pana dincolo de
Dunarea Albastra si Marea cea Mare!
ioan.vulcan@yahoo.ro
