Simbioza dintre interesele personale si
cele politice, care se regasesc intrupate
in personajele care se considera politicieni
si-si mai spun si romani - care sfideaza si
subjuga interesele statului roman si ale
natiunii romane, in folosul strict al intereselor
personale, care in extrem de multe
cazuri devin interese de partid, identificanduse chiar intim cu acestea, au
fragilizat si continua sa fragilizeze,
cu iresponsabila perseverenta, temelia
statului roman - coabiteaza fara oprelisti
cu pretentiile permanente si fara de masura
ale Uniunii Democrate Maghiare din
Romania si ale altor formatiuni asemenea
acesteia.
Adevarul acestei afirmatii se regaseste,
printre altele, si in modul in care partidele
politice ce se pretind a fi romanesti, prin
vocile reprezentative ale acestora si acea
societate civila � din care fac parte cu
precadere cei ce se autocalifica, precum
ca sunt intelectuali democrati cu crez
romanesc �, nu au reactii corespunzatoare
la nemarginitele si deseori nejustificatele
pretentii ale formatiunilor politice amintite
si la motivatiile sustinatoare ale acestora.
Se poate afirma fara rezerve ca, prin
comportamentul tuturor acelora care fac
vremelnic parte din acea alcatuire nepersonificata
ce-si zice clasa politica, si din
acea alcatuire nepersonificata ce-si zice
societatea civila, la care se mai adauga
fara acoperire si calificativul de ,,romaneasca�,
nu numai ca se aproba, de-a dreptul, chiar
se provoaca, chiar se incita la declansarea
unor asemenea pretentii ale formatiunilor
constituite pe criterii etnice si nu numai
ale acestora.
Las in urma pretentiile si motivatiile
trecute, pentru a putea trata mai pe larg �
dar, nu pe masura dorintei � pretentiile si
motivatia acestora, care este vehiculata in
ultima perioada de timp de respectivele
formatiuni si de altele asemenea acestora,
pentru a obtine acordarea de privilegii,
pentru persoanele fizice care fac parte din
cadrul minoritatilor etnice � cu evidenta
trimitere la persoanele care apartin de etnia
maghiara �, care sa aiba ca finalitate atingerea
telului urmarit de formatiunile politice sau de
alta natura ale etniei unguresti.
Este vorba, nici mai mult, nici mai putin,
de invocarea de catre amintitele formatiuni la care, spre surprinderea noastra, s-a raliat
si Forumul Democrat al Germanilor din
Romania - a rezolutiei Adunarii Nationale a
tuturor romanilor din Transilvania, Banat si
Tara Ungureasca, de la Alba Iulia, din
data de 1 Decembrie 1918, cand romanii din
Transilvania, Banat,
Crisana, Satmar si
Maramures, ca cetateni
ai Ungariei, au
decis sa-si manifeste,
printr-o grandioasa
adunare
reprezentativa,
dorinta de a se uni
cu Patria Mama,
Romania.
Conlucrarea, in
principal, dintre
interesele politice
meschine, ale partidelor
politice cesi spun romanesti care sfideaza necesitatea actiunilor firesti
pentru consolidarea si prosperitatea statului
roman si firesc de necesara bunastare a
cetatenilor acestuia - si tupeul nemarginit,
dar pragmatic si eficient al formatiunilor
unguresti, dar numai in relatia de coabitare
cu cei ce-si spun politicieni romani, ce sunt
striviti sub povara intereselor personale si
de partid (de altfel, interesele personale au
fost transferate partidului), nu de cele
nationale, este pe cale de a deschide inca o
cale care sa duca � prin inteligenta si cerbicia
caracteristica acestor alcatuiri contra
firescului, pentru statul romanesc � la
implinirea idealului urmarit.
Este, desigur, normal sa pun intrebarea:
unde sunt politicienii cu simtaminte romane
sti, unde sunt istoricii romani si oamenii de
drept romani si alte categorii de romani, care,
animati de aceleasi sentimente si consideranduse cunoscatori in aceasta problema,
sa faca intr-o forma adecvata
demersurile ce se cuvin, la autoritatile si
institutiile statului roman, care au responsabilitati
in astfel de situatii?
Dar care este idealul urmarit?
Crearea unei falii cat mai adanci intre
cetatenii romani de etnie romana si cetatenii
romani de etnie ungureasca si secuiasca, iar
daca vremurile - care in majoritatea cazurilor
au fost deasupra romanilor - si conducatorii
statului roman vor juca dupa muzica lor
preferata - ceardasul -, sa se infaptuiasca
si ruperea cu pamant cu tot de romani si
statul roman.
In scopul atingerii idealului-ideal, pana nu
demult, au lipsit �
din cauza ca
,,arheologii� in ale
,,argumentatiilor�
pe care, in mod
special, U.D.M.R. ii
are spre inspiratie,
nu si-au facut pe
deplin datoria �
neacceptatele si
in veci neacceptabilele,
pentru
statul roman, prevederi
din Rezolutia
de la Alba Iulia
din data de 1
Decembrie 1918.
De ceva timp, insa, din ,,straturile superficiale�
ale istoriei recente a Romaniei, urmare unor
indelungate ,,sapaturi� ale ,,arheologilor� de
casa ai U.D.M.R., si nu numai ai acesteia, au
fost scoase la lumina, dar, deocamdata, numai
pentru a se transmite un semnal de ,,sensibilizare�
inconfundabililor in ale necunoasterii si in ale
prioritatii interesului personal si de partid,
care sunt politicienii romani, si nu numai,
acele inexistente � pentru statul roman,
precum si pentru forurile internationale �
prevederi cuprinse in subpunctul 1 din
punctul III al Rezolutiei de la Alba Iulia, care
nicicand nu s-au regasit in realitatea politica
a statului roman si in tratatele internationale
la care acesta a fost sau este parte, fapt pentru
care nici nu au putut sa aduca atingere
substantei intime a filonului, existentei fiintei
nationale a romanilor si a statului roman.
De altfel, din Rezolutie, acel punct III si
subpunctul 1 al acestuia este singurul care
prezinta interes, pentru formatiunile politice
unguresti, si din cate s-ar parea si pentru altele
asemenea, inclusiv F.D.G.R. Este firesc sa ne
intrebam care pot sa fie motivatiile unei
asemenea pozitii politice a acestei din urma
formatiuni? De altfel, raspunsul la aceasta din
urma dilema incepe sa se contureze si sa
dobandeasca o motivatie si o consistenta
nu numai surprinzatoare.
Citez subpunctul 1 din acel punct III al
Rezolutiei de la Alba Iulia din data de 1
Decembrie 1918:
1.,,Deplina libertate nationala pentru toate
popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se
va instrui, administra si judeca in limba
proprie, prin indivizi din sanul sau si fiecare
popor va primi drept de reprezentare in
Corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in
proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.�
Respectul si pioasa amintire, pe care o
datoram cu totii, pe veci, liderilor politici ai
romanilor din Austro-Ungaria, milioanelor de
romani transilvaneni, dezrobiti prin moarte,
acelora pe care suferintele indurate � de la
inaintasii prezentilor revendicatori de
privilegii � n-au reusit sa-i infranga si sutelor
de mii de bravi romani din Patria Mama, fie
ca erau din Moldova, fie ca erau din
Muntenia, fie ca erau din Dobrogea, fie ca
erau din Oltenia, precum si voluntarilor, fie
ca erau transilvaneni, banateni, criseni,
satmareni, maramureseni, bucovineni sau
basarabeni, care inrolati in Armata Romana
si-au dat viata sau tributul de sange si
suferinta, pentru a-si dezrobi fratii de sange,
imi sustin demersul de fata de a prezenta,
concentrat, problemele legate de lipsa de
vigoare legala, de drept, a subpunctului
1 din punctul al III-lea al Rezolutiei Adunarii
Nationale de la Alba Iulia.
Dat fiind caracterul politic al Adunarii
Nationale de la Alba Iulia, inainte de a ne
pronunta asupra importantei acesteia, din
punct de vedere juridic, dat fiind si faptul
ca Rezolutia cuprinde probleme de drept
international si de drept constitutional, se
impune ca aceasta sa se supuna analizei,
urmare careia sa se dea raspunsuri incarcate
numai cu simtul realitatii si cu profesionalism
la intrebarile:
- A avut Adunarea Nationala de la Alba
Iulia autoritatea de a lua hotarari care sunt
din domeniul dreptului international?
- A avut Adunarea Nationala de la Alba
Iulia autoritatea de a lua hotarari care sunt
din domeniul dreptului constitutional?
- Cine raspunde de punerea in aplicare a
hotararilor?
- Cine raspunde de respectarea hotararilor?
(va urma)
