Mic istoric al poeziei "Doina„ de Mihai Eminescu

Distribuie pe:

Poezia "Doina� de Mihai Eminescu a fost, inca de la
nasterea ei, una dintre poeziile cele mai discutate si
controversate, avand acces liber la circulatie sau fiind
interzisa, in functie de interesele politice si de tipurile de
dictaturi ce s-au succedat la conducerea tarii. Uneori s-a
constatat ca si in momentele de liberatate "suprema� a
aparut "libertatea� de a critica si de a o pune "la index�, pe
motiv ca "nu e acum momentul�, "surescita spiritele
nationalistilor�, "incita la xenofobie� etc. Cred ca ceva
asemanator traim si astazi, "Doina� fiind adoptata fara
rezerve de patriotii luminati "pentru lirismul ei ardent si sarcastic�
(acad. Eugen Simion), si deopotriva respinsa, pe
fata sau tacit de oficiali, pentru "nationalismul exacerbat�.
"Toate-s vechi si noua toate�, ar spune Mihai Eminescu.
Definitivarea poeziei "Doina� a fost facuta in primavara
anului 1883, cand Eminescu, ca trimis oficial al ziarului
"Timpul� din Bucuresti, a mers la Iasi unde se dezvelea
Monumentul ecvestru al lui Stefan cel Mare, in fata Palatului
Domnesc, astazi Palatul Culturii, opera a sculptorului francez
Emanuel Fr�miet (cel care realizase si statuia lui Mihai
Viteazul, inaugurata in 1876 in fata cladirii Universitatii din
Bucuresti). Ar fi vrut sa citeasca poezia in fata multimii
adunate la dezvelire, dar in ultimul moment s-a razgandit,
preferand sa mearga cu Creanga, si probabil si cu alti cativa
prieteni, la "Bolta Rece�, la un pahar de vin. Totusi, seara, la
o adunare ad-hoc a "Junimii� iesene, Eminescu citeste
poezia "Doina�. "Efectul acestor versuri pesimiste, care
contrastau asa de mult cu toate celelalte ode ce se
compusese cu ocaziunea acelei stralucite serbari, fu adanc,
indescriptibil. In contra obiceiului Junimii, careia nu-i placea
sa-si manifeste entuziasmul, pentru intaia data de 20 de ani
de cand exista societatea, un tunet de aplausuri isbucni la
sfarsitul cetirii si mai multi dintre numerosii membri prezenti
imbratiseaza pe poet.�, spunea Iacob Negruzzi, amfitrionul
serii literare. Poezia a aparut ulterior, pentru prima data, la
1 iulie, in revista "Convorbiri literare�.
Si, totusi, se pune intrebarea, ce l-a determinat pe
Eminescu sa renunte la citirea "Doinei�, la statuia ce se
inaugura, in fata participantilor la manifestare? Ion Slavici,
unul dintre bunii prieteni ai lui Eminescu, in "Amintiri� (carte
publicata in volum in 1924, si in serial incepand din 1909)
consemneaza ca Eminescu i-ar fi spus ca "nu mi-am citit la
dezvelirea monumentului poezia fiindca nu ma simteam bine
si eram chinuit de temerea ca nu cumva sa zic ori sa fac
ceva nepotrivit cu imprejurarile...�. Poate fi o explicatie
plauzibila, mai ales ca, peste aproximativ trei saptamani, i se
va declansa, cu vizibile efecte exterioare, boala. Mai exact
la 28 iunie/10 iulie 1883. O alta explicatie, poate mai plauzibila,
o da prof. univ. dr. Victor Craciun, presedinte al Ligii
Romanilor de Pretutindeni, un reputat eminescolog, care e
de parere ca motivul real este "de ordin politic si anume
tinerea in frau a desfasurarii normale a sentimentului popular
de dragoste fata de voievodul cel sfant si fauritor de
istorie�. Cu alte cuvinte, politia (desigur, nu de capul ei) nu a
permis participarea maselor populare din Iasi, din Moldova
si chiar de peste hotare (ce ar fi dorit cu entuziasm sa
participe, deoarece si atunci, ca si astazi, Stefan cel Mare
era, si este, divinizat in Moldova!), cu exceptia a "vreo trei
sute de oficiali�, printre care regele Carol I, regina Carmen
Sylva (si suita), inclusiv oficiali veniti special de la Bucuresti
etc. Cu alte cuvinte, a avut loc confiscarea evenimentului
de catre guvernanti, in pofida faptului ca acestia nu
contribuisera cu niciun leu, statuia fiind ridicata, exclusiv,
pe banii iesenilor!
Dupa intoarcerea la Bucuresti, Eminescu scrie in "Timpul�
un numar de 7 articole (5 dupa alti cercetatori) inchinate
evenimentului. In cel din 11 iunie 1883, Eminescu spune:
"...s-ar fi cuvenit zicem ca acest mare geniu roman, revenit
intre noi in imagine plastica, in carne si oase de bronz, sa
treaca la nemurire in ochii celor vii fara a fi exploatat in
trecerea sa. Dar regimul rosu (Partidul Liberal- n.m.) nu a voit
asa si a trebuit ca, dupa pielea de bronz a lui Stefan cel
Mare, sa-si traga el o portiune de glorie si de marire pe
seama sa.....Pun apoi in gura Maiestatii Sale vorbele
urmatoare: �Incredintez Iasilor, leaganul Unirii, aceasta
statua!...� Cum? M(aiestatea) Sa, dupa guvernul rosu, poate
incredinta cuiva un lucru ce nu este al sau?...� . Pentru ca intr-un
articol din 18 iunie 1883, obsedat de eveniment, sa reia ideea
ca serbarile de dezvelire de la Iasi s-au desfasurat "nu spre al
glorifica pe El (Stefan cel Mare - n.m.), ci spre a lustrui
nulitatile lor sub razele numelui sau�. A si spus-o magistral,
altfel, in Scrisoarea I: "...Iar deasupra tuturora va vorbi vrun
mititel,/ Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el.. �.
Eminescu a scris mai multe versiuni ale "Doinei�,
cercetatorul D.A.Mazilu consemnand 10, iar Perpessicius
(cel care a inceput, definitivand si publicand intre 1939 si
1963, primele VI volume din integrala Eminescu � OPERE) un
numar de 8. Acelasi reputat eminescolog, Perpessicius, este
de parere ca poezia "Doina� ar avea perioada de incubatie
cu 5 ani mai devreme de cand a fost publicata, prin 18781879, si ar fi continuarea poeziei "La arme� (publicata
postum), "scrisa odata cu pierderea Basarabiei, dupa
tratatul de la Berlin, din 1878� (dupa alti cercetatori poezia
"La arme� este din perioada vieneza!), si ca poezia "Doina�,
ar trebui citita (pentru intelegerea contextului in care a fost
scrisa) in tandem cu articolele lui Eminescu, din "Timpul�,
referitor la Basarabia si Bucovina. Totusi, poezia este ceva
mai mult! Viziunea de ansamblu a poetului, dar si a poeziei,
reiese si din versurile "Din Satmar pan� in Sacele� si "De la
Turnu�n Dorohoi�, adica si pe axa Nord-Sud si nu numai pe
cea Est-Vest ("De la� Nistru pan� la Tisa...�), stiind cata
compasiune avea Eminescu si pentru romanii subjugati din
Imperiul Austro-Ungar. Este, asadar, chiar o viziune a
trecutului si o proiectare a viitorului nu prea indepartat, cand
spatiile celor doua axe vor crea impreuna "Romania Mare�,
parte a Daciei stravechi, a lui Decebal si Burebista! Intr-o
alta varianta sunt amintite si alte doua localitati din
"Romania de peste munti, Ardealul!�, aflate in "maini
straine�: "Din Brasov pan� la Arad/ Si-au facut dusmanii vad�.
Cercetatori in viata si opera lui Mihai Eminescu sunt de
parere ca varianta citita de Eminescu la Iasi, la Junimea, ar fi
transcrisa sau elaborata de poet "din memorie� in chiar trenul
care il ducea la manifestari, de la Bucuresti la Iasi, argumentul
fiind incostanta caligrafiei din manuscris, pusa pe seama
miscarii trenului! Folcloristul Artur Gorovei este de parere ca
Eminescu a scris "Doina� in "bojdeuca lui Creanga�, "in dosul
casei sale�, pe "un cerdac lat, acoperit cu streasina�.
Indiferent de variante, poezia reia in spirit de poezie populara
ideea folosita si in "Epigonii�, de preamarire a trecutului, in
contradictie cu prezentul palid, in "Doina� fiind "cazul particular�
Stefan cel Mare, care este invocat de a veni din
trecutul glorios, pentru a sluji prezentului, "neamului sau
oropsit� si de a scapa de "muscali�, de "strainul�, ce "te tot
paste/ De nu te mai poti cunoaste�, de "dusmanii in puhoi�
etc. In prima editie a volumului "Poesii� de Mihai Eminescu,
stabilita si scoasa de Titu Maiorescu in 1883, care contine un
numar de 64 de poezii, printre care si "Doina�, in aceasta
lipseste versul "Si cum vin cu drum de fier/ Toate cantecele
pier.�. Scriitorul Miron Manega, cel care a semnalat in presa
existenta filmului documentar "EMINESCU-VeronicaCreanga�, realizat in 1914 de Octav Minar si descoperit de
putin timp in Arhiva Nationala de Filme, este de parere ca este
o omisiune voita din partea lui Titu Maiorescu, fiindca
Eminescu incrimina "afacerea Strroussberg� (prin care statul
roman, cu acordul si la presiunea tacita a regelui Carol I, a
concesionat in 1868, catre un consortiu prusac - condus de
dr. Berthel L. Stroussberg - in defavoarea totala a Romaniei si
a statului roman, liniile ferate: Roman-Galati, cu o ramura
Tecuci-Barlad; Galati-Braila-Buzau-Ploiesti-Bucuresti si
Bucuresti-Slatina-Craiova-Turnu Severin-Varciorova), unde
Titu Maiorescu (in pofida faptului ca era "conservator�,
asemeni lui Eminescu, deci opus politic "liberalilor�) era
avocat al acestui consortiu etc.
Volumul "Poesii� de Mihai Eminescu, unde apare, asa cum
spuneam, si poezia "Doina�, are parte, de la editia din 1883
(aparuta de fapt in 1884) pana in anul 1927 de 16 alte editii
"identice sau cu putine modificari�, alte zeci de editii (unele,
putine de altfel, sub alte titluri, inclusiv acela pe care l-ar fi
dorit poetul "Lumina de luna�) fiind publicate pana la cel
De-al Doilea Razboi Mondial.
"Doina�, aceasta "poema politica�, "care este mai mult
opera gazetarului politic Eminescu, ceea ce nu-i scade, ci
dimpotriva, ii pune in lumina desavarsirea artistica, intarindu-i
definirea care i s-a dat, aceea de capodopera nationala�,
cum o definea prof. univ. dr. Victor Craciun in exceptionala
lucrare �Doina� lui Eminescu-125 de ani�, aparuta sub egida
Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni, la
Editura SEMNE, 2008, nu avea cum sa aiba un destin prea
fericit, de circulatie libera, "poporala�, intr-un regim totalitar
(regimul comunist), antinational in prima sa perioada, impus
de afara, cu largul concurs al "cozilor noastre de topor�. De
ce era incomoda "Doina�?
Pentru ca doua lucruri suparau, cu predilectie, conducerea
de la Bucuresti, care la randul ei nu vroia sa supere
conducerea de la Moscova. In primul rand, versurile de
deschidere a poeziei, "De la Nistru pan� la Tisa/ Tot Romanul
plansu-mi-s-a..�, deranja enorm, fiindca Eminescu delimita clar
spatiul de romanitate, inclusiv cu teritoriul Basarabiei si
Bucovinei, devenit, prin acaparare de la statul roman, o
republica sovietica, Basarabia (parte a Bucovinei fiind
incorporata Ucrainei sovietice). In al doilea rand, versurile
"...Din Hotin si pan� la Mare/ Vin Muscalii de-a calare,/ De la
Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o atin;...�, unde "muscalii�, cei
care "calea ne-o atin�, fiind "soldati, locuitori ai Moscovei�!
Incompatibil cu "prietenia� intre "popoarele fratesti�!
Profesorul Ghita Florea, doctor in istoria literaturii romane,
in dialogul purtat cu eminentul profesor Victor Craciun, in
anul 2008, lasa interesante marturii, privind pregatirea
Centenarului mortii (de fapt, de nemurire - n.m.) lui Eminescu,
din vara anului 1989, de care era insarcinat a se ocupa:
"Dadusem avizul ca �Doina� sa apara in editiile de opere de
la Bucuresti, Iasi si Cluj. Atunci i-am comunicat (lui Nicolae
Ceausescu - n.m.) aceasta opinie. �Dar de ce � mi-a raspuns,
sa apara in editii cat mai multe si sa intre in librarii. E un adevar!
Si astfel au aparut 7-9 editii care
includeau pentru prima oara dupa
decenii de tacere asupra acestei
creatii, si poemul �Doina�. Apoi, cu
doua zile inainte de festivitatea de
la Ateneu, am fost chemat din nou
de Ceausescu si m-a anuntat ca va lua cuvantul... (...)...
M-am bucurat. Dar, la Ateneu, Ceausescu a citit-o toata!
Toata �Doina�, de la cap la cap. Si, astfel, de atunci, a reintrat
in circulatie poemul...�. Trebuie specificat ca este vorba de
o circulatie scrisa, fiindca "Doina� a circulat (mereu, as
zice) pe cale orala prin recitarile sau cantecele de exceptie
ale actorilor Stefan Ciubotarasu, Ion Caramitru, Tudor
Gheorghe etc. sau ale poetului Adrian Paunescu, in cadrul
Cenaclului "Flacara�. Si nu numai prin ei, ci si prin zecile sau
poate sutele de mii de romani care stiau si recitau, numai de
ei stiut unde, "Doina�!!
Dupa "Primavara de la Praga�, cand Armata romana a
refuzat sa se alature celor din Uniunea Sovietica, Polonia,
Ungaria, Bulgaria, Germaniei "Democrate�, pentru a invada
Cehoslovacia lui Dubcek, intr-un avant patriotic, pe data de
25 august 1968, poetul Adrian Paunescu a fost la Ceausescu,
cerandu-i aprobare (neprimita, "spre a nu irita si mai mult pe
sovietici�) de a repune poezia "Doina� in circulatie oficiala.
Si, totusi, dupa 16 ani, Nicolae Ceausescu (prin Nicu
Ceausescu) ii comunica poetului Adrian Paunescu ca i s-a
aprobat cererea facuta in urma cu ani. (Cererea aprobata
avea un mic amendament: recitarea "Doinei�, dar fara sa fie
consemnat acest fapt in cronicile ce apareau in revista
"Flacara�!!). Astfel, la 13 noiembrie 1984, pe stadionul de
fotbal "Avantul� din Reghin, in fata a aproximativ 7.000 de
spectatori, pe un frig patrunzator (dupa spusele d-lui Ioan
Dragan, fost consilier senatorial al poetului), Adrian
Paunescu recita oficial, in cadrul spectacolului Cenaclului
"Flacara�, pentru prima data dupa 1945, poezia "Doina�.
(Poate ar trebui ca intr-un viitor nu prea indepartat
oficialitatile din Reghin sa se gandeasca sa cinsteasca acest
eveniment printr-o placa de marmura, cu un inscris
corespunzator. Ar fi un gest care ar creste zestrea culturala
a municipiului de pe Mures!). Poezia a fost recitata pana la
interzicerea Cenaclului "Flacara�, intamplata, parca
neintamplator, la 15 iunie 1989! Dupa 1990, Adrian Paunescu
a continuat recitarea "Doinei�, in cadrul Cenaclului "Totusi
iubirea�. Si tot ca un fapt ce tine de istoria demersurilor de
repunere in circulatie a poeziei, Adrian Paunescu solicitase
conducerii Partidului Comunist Roman, cu prilejul
Centenarului mortii lui Mihai Eminescu, reeditarea
volumului "Poesii� de Mihai Eminescu, editia lui Titu
Maiorescu din 1883, editie care cuprindea si poezia "Doina�,
si care a aparut in vara anului 1989, intr-o editie "bibliofila�!
Alaturi de alte poezii reprezentative ale lui Mihai Eminescu,
"Doina� a fost si ea tradusa in zeci de limbi, de pe mapamond.
Criticul si cercetatorul literar George Calinescu (1899-1965)
considera, printre altele, "gazetaria lui Eminescu, cea mai
inalta in istoria scrisului romanesc�, pentru intelegerea
caruia propune analizarea "Doinei�, considerand-o
"schema unui articol de gazeta eminescian�, "un articol in
metru poporan� (in " Opera lui Mihai Eminescu�, vol. IV, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1985).
Gheorghe Bulgar (1920-2002), renumit lingvist si eminescolog,
considera "Doina� "...chintesanta resentimentelor
poetului fata de starile de lucruri din epoca, fata
de randuielile strambe si suferintele semenilor sai modesti,
in vreme ce puternicii si instaritii zilei, in alianta cu profitorii
straini, beneficiau de aranjamente veroase in detrimentul
avutiei nationale, ceea ce Eminescu a criticat, violent si
adesea, in publicistica lui� (in "Momentul Eminescu in
cultura romana�, Ed. Saeculum I.O., Bucuresti, 2000).
Halarambie Corbu (1930), reputat filolog din Repulica Moldova,
intr-o reflectie a sa referitor la "Doina�, considera ca "poezia
capata semnificatia unei spovedanii sangerande si a unui
apel de mobilizare intru apararea dreptului la viata si existenta
in propria tara, in propria casa� (in "Discursul direct - aspecte
ale publicisticii eminesciene�, Chisinau, 2000).
Distinsul academician, scriitor si cercetator literar, fost
presedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova,
Mihai Cimpoi (1942) considera "Doina� "fundamentalul
strigat existential al lui Eminescu, identificat in cel mai inalt
grad cu cel colectiv - al neamului�, cea care a fost "stindardul
publicistic-literar al Renasterii basarabene�, care "in anii
�80 a fost recitata mereu in cadrul manifestarilor populare si
al adunarilor intelectualitatii de creatie, nelipsind (nici-n.m.)
sub forma cantata... "Doina� eminesciana a asigurat
revenirea la alfabetul latin si oficializarea limbii romane,
victoria valorilor democratice in Basarabia� (in articolul
"Eu si teroarea istoriei� din cartea lui Victor Craciun "Doina�
lui Eminescu-125 de ani).
Si, ca o incheiere, spusele distinsului profesor universitar,
critic si cercetator literar, Ion Rotaru (1924-2006): "Eminescu
ziaristul si Eminescu poetul din �Doina� este al nostru, al
tuturor romanilor. ALTFEL NICI NU SE POATE!�

27 iunie 2013

Lasă un comentariu