"Mult e dulce si frumoasa„„

Distribuie pe:

Stratul limbii romane (VIII)

Demonstrativ �a, demonstrativie, adj. 1(�), 2(�), 3(in
sintagme).
Pronume demonstrativ � pronume
care arata locul in timp
sau in spatiu al unui obiect fata
de vorbitor
Adjectiv demonstrativ � adjectiv
care arata departare sau
apropierea unui obiect.
Exista multe asemanari intre
formele pronumelui demonstrativ
folosit in limba romana contemporana
si cele din limba latina!
Din pronumele iste (m), ista (f.)
provin formele acesta, aceasta
(desigur ca, in declinare, formele
se schimba nu numai dupa gen,
ci si dupa numar si caz).
In Istoria Limbii Romane (1969),
coordonator Al. Rosetti, sunt
amintite variante fonetice (forme
arhaice si regionale): aistm, istu,
aiasta etc. (in lat. natio ista in
traducere: acest popor � aceasta
natiune). In evolutia formelor demonstrative
(atat de apropiere
cat si de departare) se aminte
ste de a fi protetic: tip de sunet
adaugat la inceputul unui
cuvant, fara a-i schimba intelesul.
Din fr. prothetique.
Theodor Hristea considera
formele scurte (asta, asta) dar si
pe cele de departare (acela, aia),
despre care vom aminti intr-o alta
tableta ca forme populare.
(Sinteze�. P. 231).
Mioara Avram in Gramatica
pentru toti (Acad. 1986) e de alta
parere: folosirea formelor asta,
asta este specifica exprimarii
orale "inclusiv a vorbitorilor limbii
literare� (op. cit. p. 135). Autoarea
mai mentioneaza ca in unele
constructii: Asta e! Acesta om!,
Acesta e el, Am trait sa o vad si
pe asta (si una ca asta), pronumele
demonstrativ asta, acesta nu
poate fi inlocuit cu forma acesta,
aceasta. De fapt, trebuie sa
recunoastem ca in conversatie,
formele mentionate in expresiile
amintite sunt mai frecvente.
Ca adjective antepuse inaintea
unor substantive nearticulate, se
folosesc fara � a (un a numit in
unele studii de specialitate: epentetetic);
cand sunt postpuse,
adjectivele pronominale demonstrative
au forme identice cu
pronumele: "Nu ma-ntreba nimic in
toamna asta/Nici cat e ceasul, nici
ce ganduri am/Mai bine lasa-ma sanchide
fereastra,/Sa nu vad
frunzele cum cad din ram. (�) Si
nu ma-ntreba in noaptea asta/De
ce ma inspaimanta frunzele��
(Radu Stanca � Frunzele � Elegie
de toamna), sublinierile ne apartin.
Formele: ista, aista, aiasta sunt
des intalnite in aspectul popular
al limbii romane. Am ales dintre
toate fisele care contin aceste
forme un citat dintr-o legenda
populara in care se explica (desigur
imaginar) felul cumau aparut
unele sate din Vrancea si mai ales
numele lor. Tudora Vrancioaia asi
cheama fiii si ii prezinta
domnitorului Stefan:
"- Aista-i Badea, aista Spirea,
celalalt Negrila, apoi barsan,
Spulber, Pavel si cu Nistor. Tosi sunt
feciorii mei si acum ti-i dau Mariei
tale. Cu ei si cu intreaga ceata ce
au adunat, mergi fara teama si-i vei
scoate pe dusmani din tara.�
Nu as vrea "sa deturnez� modesta
intentie a profesoarei de
Limba Romana, aceea de a
prezenta diferite fete "ale fagurelui
de miere�, dar v-as marturisi, dragi
cititori, ca, atunci cand visez la
munte sau la mare, ma intalnesc si
Tudora Vrancioaia si cu poetul
latin, Ovidiu, autorul volumelor
"Tristele� si "Ponticele�.
Si vad atunci in fiecare sat: in
Bodesti si Spinesti, in Negrilesti si
Barsesti, in Spulber, Paulesti si in
Nistoresti cate o statuie a celor
care au fost "vrednici de lupta�, a
feciorilor Vrancioaiei si mai presus,
vad statuia mai inalta decat muntii,
statuia mamei care si-a trimis copiii
in razboi pentru apararea vailor si
a ponoarelor, a plaiurilor si a
satelor. In gandul si in sufletul
nostru sunt multe astfel de statui.

Lasă un comentariu