Structura administrativteritoriala si dezvoltarea ruralului romanesc

Structura administrativ-teritoriala a
Romaniei prezinta o serie de diferentieri in
istoria sa, de la cnezate si voievodate la
judete, raioane, plase, regiuni pana la
discutabilele regiuni de dezvoltare ce se
preconizeaza in zilele noastre (7+1 regiuni)
in scopul descentralizarii, atragerii de fonduri
europene si dezvoltare zonala.
Judetele, ca forma de impartire teritoriala,
au o veche traditie in tara noastra si au fost
create pentru prima oara in Tara Romaneasca
in sec. XIII-lea, pe vremea lui Basarab I. Ca
forma de organizare teritoriala, judetele (cu
denumirea de la jude � conducatorul lor) au
tinut cont de urmatoarele criterii: geografice,
economice, demografice (populatia), traditii
culturale, apropierea de orasele resedinta.
Aceste forme de organizare au existat si in
perioada istorica a Romaniei Mari, cand
Romania poseda pe langa tinuturile istorice
actuale: Muntenia, Moldova, Banatul,
Oltenia, Crisana, Maramuresul, Transilvania,
Dobrogea si Basarabia, Bucovina, Tinutul
Hertei si Cadrilaterul � reaparute din maimarile
regiuni create in perioada comunista,
intr-o Romanie mai mica, dar mai dodoloata.
Plasele erau subunitati ale fostelor
judete din perioada antecomunista ce
cuprindeau cateva comune cu satele si
catunele apartinatoare, care aveau
capitale mici orasele.
Raioanele erau subdiviziuni ale regiunilor
comuniste ce cuprindeau comune si sate,
cu resedinta in mici orase.
Cu orice impartire administrativa ramaneau
sate si catune marginale si marginizate, locuri
unde nu s-a intamplat nimic, subdezvoltate,
izolate de lume, fara sosele si drumuri
normale, fara asistenta medicala, cu o
civilizatie ancestrala.
Pastrand sloganul: cine imparte parte isi
face, fondurile erau dirijate spre centru, iar
la periferie batea vantul Turzii.
Perioada comunista a creat unele regiuni
care nu au tinut cont de interesele unei
dezvoltari armonioase a intregii tari, sau chiar
regiuni pe criterii etnice, unde populatia
romaneasca era minoritara si cu tendinta de
deznationalizare a romanilor � o continuare
a regimurilor trecute in Transilvania � prin
lipsa preotilor si dascalilor romani in localitati
ce aveau si populatie romaneasca.
Astazi, intr-o familie a Europei, din care face
parte si Romania, incidentele interetnice ar
trebui sa dispara. Romania este in Europa de
cand lumea, deoarece civilizatie europeana
s-a plamadit la umbra Carpatilor si in insorita
Elada, iar stramosii nostri pelasgi, traci, dacogeti
� ocupau o buna parte a Europei, din
care s-au zamislit si popoarele acesteia.
Noua impartire administrativa a Romaniei
ce se preconizeaza a fi infaptuita in acest
an in 8 regiuni de dezvoltare plus Bucurestiul,
sau 14-16 regiuni cum doresc altii, chiar
dictate de Consiliul Europei pentru o mai buna
dezvoltare, descentralizare si raporturi
directe, implica o serie de neajunsuri de care
trebuie tinut cont:

� este o actiune prea importanta pentru a
se produce in pripa;

� trebuie sa tina cont de factori economici,
culturali, istorici, geografici, populationali;

� sa nu se faca o impartire administrativa
pe criterii etnice, deoarece toate zonele
Romaniei trebuie dezvoltate;

� alegerea liderilor regionali pe criterii
politice duce la dirijarea fondurilor de
dezvoltare spre centrele preferate;

� nu se realizeaza o reducere a personalului
administrativ, dimpotriva, el va creste;

� contradictii pentru stabilirea capitalei de
regiune;

� vor ramane din nou localitati rurale izolate
de binefacerile dezvoltarii, civilizatiei si
culturii;

� saracii vor ramane tot saraci.

Concret, in cazul judetului Mures prevazut
a se regasi in Regiunea de Dezvoltare
Transilvania-Centru, impreuna cu judetele
Covasna, Harghita, Sibiu, Brasov, Alba �
capitala ar fi bine sa fie la Targu-Mures � din
cel putin urmatoarele motive: aeroport
international, orasul florilor, oras multicultural,
colaborari bune cu Harghita si
Covasna � necesitatea realizarii unui mare
proiect � Campia Transilvaniei � Kuweitul
romanesc.

Lasă un comentariu