In 1993, la Congresul International al slavistilor de la Bratislava,
o cercetatoare din Moscova a prezentat un referat despre Lev
Tolstoi (1828-1910). Fiind la alta sectie, n-am putut participa la
comunicarea domniei sale, insa ne-am intalnit si am intrebat-o:
"se mai poate spune ceva nou dupa cat s-a spus despre Lev
Tolstoi?�. Am primit un raspuns la care nu ma asteptam: "Doar 40%
din creatia lui Lev Tolstoi este cunoscuta publicului larg.�
Aceeasi intrebare mi-am pus-o mie cu privire la viata si
activitatea lui Avram Iancu, contemporan cu Lev Tolstoi. Reputatul
istoric medievalist Gelu Neamtu, in cartea aparuta in 2012 la Editura
Argonaut, 215 p., si intitulata sugestiv: Avram Iancu � mit, realitate,
simbol, dovedeste cu argumente ferme ca si despre Avram Iancu
se mai poate scrie, dar chiar este necesar sa se
scrie pentru a mentine mereu treaza memoria lui
in constiinta romanilor.
"La 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu,
inca mai avem de descoperit o multime de
aspecte noi din viata si lupta sa� (13).
Doar Iancu, alaturi de Barnutiu, Saguna, Balint,
Buteanu, Papiu Ilarian etc., cum bine sublinieaza
autorul prezentei carti, le-a dezvaluit romanilor
si i-a incredintat "ca, oameni fiind, au drepturi
omenesti si ca marile bunatati ale omenirii:
libertatea, egalitatea si fraternitatea erau si ale
lor, nu numai ale fostilor stapani� (7). Stapanii
n-au vrut sa inteleaga ca sosise timpul sa acorde
tuturor cetatenilolr drepturi egale, motiv pentru
care pe conducatorii romani ai revolutiei i-au
numit "instigatori�, facand doar rascoala si nu
revolutie ca stapanii.
Prin intreaga sa activitate, Avram Iancu "a
dovedit inca de la inceputul revolutiei romanesti
un simbol�. "Inca in timpul vietii a intrat in legenda, iar dupa moarte
un mit� (8). Ne doare ca, inca din perioada revolutiei, de peste un
veac si jumatate, se duce o politica de denigrare a simbolurilor
noastre dragi, iar conducatorii tarii noastre se prefac ca nu aud si
nu vad. Este elocvent cazul agentului provocator Csibi Barna care l-a
spanzurat "pe Avram Iancu in efigie� sau incendierea Casei Memoriale
Avram Iancu din Targu-Mures de persoane necunoscute.
Dar sa ne oprim la unele probleme tratate cu meticulozitate de
ilustrul istoric Gelu Neamtu. Prima chestiune se refera la data
nasterii, care ramane neelucidata din varii motive.
Un capitol aparte este dedicat legaturilor lui Avram Iancu cu
Clujul feudal, care datau din perioada studentiei (1841-1846).
Certificatele scolare il prezinta pe Iancu printre studentii buni la
invatatura. "Desi erau putini romani la Academia din Cluj, acestia
duceau o viata frumoasa si centrul acestei vieti era Iancu, atat
acasa la el, cat si la intalnirile de la cafeneaua Tivoli�. (21) La
absolvire, desi bine pregatit, autoritatile ii resping lui Iancu cererea
de a ocupa o functie administrativa pe motiv ca nu era nobil. Iancu
revine in Cluj in iarna anului 1846-1847, cand va lua parte la lucrarile
Dietei din Cluj. Atunci a rostit Iancu memorabilele cuvinte: "Nu cu
argumente filosofice si humanitare vei putea convinge pe acei
tirani, ci cu lancea, ca Horea� (23). Este interesant capitolul care
cuprinde informatii cu privire la incercarile autoritatilor de
a-l captura pe Avram Iancu in vara anului 1848. Imediat dupa
evenimentele de la Mihalt, Avram Iancu incepe mobilizarea
romanilor pentru rezistenta. "Inca de pe acum, din 5 mai, el isi
precizeaza pozitia in cadrul revolutiei romanesti...� (34). La 9 mai
1848 spanul L�z�r ii raporta lui Nemegyei Ianos: "Romanul nu
cerseste libertatea de la unguri, natiunea romana este destul de
puternica pentru a-si castiga libertatea luptand� (34). Acelasi
Nemegyei sublinia ca este necesar ca preotul Balint sa fie
indepartat din Rosia Montana, la fel si Avram Iancu din tinuturile
Muntilor Apuseni. Avram Iancu s-a aflat permanent
in fruntea listelor negre unguresti pentru a fi
izolat, anihilat. Asa se face ca in timpul
operatiunilor de la Unirea au fost angajasi sase
ucigasi pentru a-l lichida pe Iancu la intrarea
acestuia in localitate. Acestia au tras din
clopotnita bisericii cateva focuri de arma asupra
lui Iancu, dar nu l-au nimerit.
La Mihalt, oamenii au refuzat unirea cu Ungaria,
s-au tras 7 salve si au murit 30 de oameni, iar 50 au
fost raniti, dar organele de ancheta au micsorat
numarul mortilor la 12, iar al ranitilor la 9. Despre
cele relatate, Gelu Neamtu concluzioneaza:
"Istoriografia revolutiei de la Blaj din Transilvania
trebuie sa recepteze asadar acest moment al
Mihaltului ca pe unul de cotitura in evolutia
evenimentelor, iar pe Avram Iancu drept constiinta
vie a romanilor, care nu a putut accepta aceasta
dura provocare� (55).
Merita o desoebita atentie cele opt scrisori,
inedite pana acum, catre "Generalul� Avram Iancu (1848-1849),
care se prezinta "astazi ca un izvor istoric de prima mana� (56).
Printre ideile revolutionare pentru care Avram Iancu a militat permanent
se numara si infaptuirea Dacoromaniei pentru care au
luptat romanii din Ardeal, Banat, Bucovina etc. Acest fapt insa nu
a fost nici pe placul austriecilor si nici al ungurilor. Documentele
care il atesta pe Avram Iancu ca militant dacoroman sunt grupate
de Gelu Neamtu in trei categorii: 1. Manuscrisul rom. 1059 de la
Biblioteca Academiei Romane 2. Corespondenta fruntasilor romani
din Muntenia si 3. Fondul Ministerului de razboi din Viena (89).
Trebuie sa ne gandim ca informatiile revolutionare din Occident
au patruns cu repeziciune si in Ardeal. Nu puteau fi ascunse
evenimentele ce aveau loc in Sardinia, Paris, Viena, Pesta etc.
Romanii toti "doreau desfiintarea iobagiei si afirmarea cu drepturi
egale a romanilor ca natiune� (101). Din motive lesne de inteles, nu
ne putem opri asupra tuturor problemelor descrise in aceasta carte
de Gelu Neamtu, insa o recomand cu caldura tuturor celor care
inca mai gandesc romaneste, celor care "doresc sa fie stapani la
ei acasa, insa altii nu ii lasa�.
