Tot mai mult se aude, se trambiteaza si se incearca eliminarea scrisului
de mana in scoli, inlocuirea acestuia cu scrierea electronica si se tinde
catre un proces de educatie computerizat sub controlul (doar) al
"furnizorilor de educatie�. Trista soarta pentru sufletul viitoarei
generatii. Vor comunica enorm de mult, vor manipula un urias volum de
informatii, dar ce vor simti cu ochii rosii lipiti de "sticla� monitorului se
pare ca nu mai prezinta interes pentru o societate care formeaza doar
"facatori de bani�.
Ideea prinde periculos de repede la copii, si mai pune, "cu o lopata�,
peste dificultatile invatatorilor, parintilor si ale tuturor, care incearca sa
alfabetizeze "negru pe alb� micutii curiosi, jucausi si cu inteligenta
precoce in comparatia cu generatia anterioara. Scrisul de mana este
intr-adevar dificil, caligrafia si mai si, iar ortografia este uneori chiar un
"cosmar�, inclusiv la lucrarile scrise in liceu (basca la bacalaureat).
Este in schimb darul pe care-l cauta cel ce are si cel ce face "cartea�.
De mana scrie omul. Electronic scrie masina manata de om. Omul este
prezent si viu oriunde se scrie. Masina este doar acolo unde se poate, si
face numai atat cat omul ii ingaduie sau cat "i s-a dat�.
Nu ar ajunge foile cotidianului sa citez toate maximele, toate zicalele,
toate cugetarile, toate intelepciunile, care au fost spuse, traite, "sapate
in piatra� sau scrise in legatura cu scrisul pe hartie de mana omului.
Ajunge (cred) citatul din vechiul testament al crestinatatii dupa care
"Mai intai a fost scriptura�. Si nu intamplator, pentru ca scrisul este
gandire si fapta intr-una pentru alte ganduri si fapte ce vor urma.
Sa faci acest dar al capacitatii omului, aceasta marturie a evolutiei
sale dependenta de o masina este o greseala enorma cu efecte involutive
asupra persoanei, dar si asupra sistemului in care traim sau urmeaza sa
traim. Cam atat pentru oameni mari despre scris si importanta scrisului.
Pentru copii insa, care citesc (zic ei) si considera scrisul o povara
suportata degeaba, am povestea: "Omul nostru si un creion�. Iat-o pe
"ultrascurt�.
Omul nostru este un individ erudit, super-informat, cu vaste sofisticate
conexiuni, savant in deslusirea viitorului, si are la indemana intotdeauna
primul tot ce s-a creat in tehnica informatiei scrisului.
In asistenta are un batran bibliotecar, care pe langa colectarea si
pastrarea celor scrise are un hobby. Colecteaza si pastreaza tot ce s-a
gasit in scurta lui viata si s-a folosit pentru scris. Are in colectie de la
mangalul infipt in lemn (stramosul creionului) pana la calculatoarele si
PC-urile folosite in institutii si inlocuite cu altele.
Apare "superinteligenta� � o mica minune, creatie a ultimelor
"racnete� ale stiintei si informaticii, care schimba viata savantului si a
institutiei, spre bucuria si bunastarea tuturor, performantele micului aparat
depasesc orice asteptare, si aplicatiile sale relanseaza intreaga
activitate. Devin faimosi, puternici, bogati si imbatabili, pana cand un
fenomen natural extrem perturba alimentarea cu energie, echilibrul electromagnetic,
stabilitatea institutiei si a intregii aparaturi. Savantul devine
prizonierul propriei sale stiinte, pentru ca a mecanizat si a computerizat
tot ce-l inconjoara inclusiv usile, ferestrele si chiar asigurarea cu aer si
lumina. Singurele surse de energie sunt caldura corporala si o lumanare
veche din colectia bibliotecarului. Cu acestea poate sa repuna in functie
(sa reseteze) tot ce a cazut in timpul turbulentei, dar algoritmul este
peste capacitatile sale de memorare si sistematizare. "Superinteligenta� ii
cere sa ia un creion si sa noteze. Savantul care nu a mai vazut asa ceva de
cativa ani se simte pierdut. Il salveaza batranul bibliotecar, care ii da un
creion si cateva coli de hartie, isi ia si el un pachet de acest fel sa noteze
amandoi pentru siguranta si pentru pastrarea informatiilor din algoritm.
Dupa cele notate cu creionul pe hartie savantul si "Superinteligenta�
fac cateva manevre "la butoane� si salveaza institutia, apoi planeta de
la dezastrul care s-ar fi putut declansa.
La intrebarile curiosilor ce au urmat fireste despre aceasta isprava
"Superinteligenta� raspunde printr-un "sistem global�: "Omul cu creionul
sau au salvat Pamantul, eu am facut doar cat mi s-a dat�.
Povestea poate fi realitate, si daca nu vom sti "sa notam� putem
pierde tot ce am avut odata. Indiferent de capriciile modei, de
rafinamentele mecanice ale predarii sau de doleanta celor mici sa scape
de acest efort, INVATATI COPIII SA SCRIE, caci "mai intai scrisul a fost�!
