A trait odata un om intelept, cunoscut in orasul sau si foarte bogat.
Avea omul familie, copii si nepoti si avea grija de ei, dar si de bunul mers
al orasului.
Intr-o zi a murit sotia lui si el a ramas singur in casa. Dupa anul de
doliu, au venit copiii la el si i-au spus ca e pacat ca el sa locuiasca
singur, intr-o casa asa mare: �Vinde casa si toate acareturile, imparte
banii intre noi... vei locui la baiatul cel mare si nu-ti va lipsi nimic!�
La inceput asa a fost, dar cu timpul, au incetat ceilalti copii sa vina in
vizita, apoi nici nepotii nu mai veneau. Mancarea o primea ca o favoare
si din ce in ce mai putina, pana a ajuns sa rabde de foame. Asa s-a
inrautatit situatia lui, incat ii era rusine sa iasa din casa si sa se
intalneasca cu prietenii lui.
Intr-o zi, i-a spus omul fiului sau cel mare, sa adune toti fratii si surorile
lui si sa-l cheme si pe primar, caci are ceva important sa le dea la copii.
Cand s-au adunat cu totii, a spus omul: am impartit toata averea mea
intre voi, dar a mai ramas o lada cu bani si diamante, pe care am ingropat-o
langa copacul de la intrarea in oras. Lada, se poate deschide numai cu
doua chei, pe care le dau, una la primar si una baiatului cel mare. Dupa
moartea mea, veti merge impreuna, veti deschide lada si primarul va
imparti banii intre toti copiii.
Din acea zi, omul a inceput sa fie tratat asa cum fusese tratat la inceput.
Copiii veneau sa-l viziteze, mancarea era din cea mai buna, toti il tratau cu mult
respect. Dar, a venit vremea si omul a trecut la cele vesnice.
Dupa ce a trecut prima luna de doliu, s-au adunat toti copiii si impreuna
cu primarul, au dezgropat lada si au deschis-o. Dar, in lada era numai
un cap de magar si o scrisoare scrisa de mana celui decedat: "Numai
un magar da tot ce are, inca din timpul vietii!�
Pr. dr. GHEORGHE NICOLAE SINCAN,
"Cuvinte noi, naravuri vechi�,
in curs de aparitie la Editura "Nico�, Targu-Mures
