Iubirile lui Mihai Eminescu
Petru Cretia, in "Testamentul
unui eminescolog�, Ed. Humanitas,
Bucuresti, 1998, spunea:
"Nu trebuie sa ne odihnim intr-un
Eminescu gata obosit de traditie�.
Luand aceste cuvinte ca un
motto, ma avant in a-l citi din nou
pe Eminescu, cu sinceritate,
"...sarutandu-i versul/... nu
slavindu-l de neinteles�, cum
spunea Nichita Stanescu. A-l citi
si a-l talmaci, inclusiv in viata lui
cotidiana, atat de agitata, atat de
bine "inramata� in reprezentarea
grafica a unei sinusoide, cu
alternante si amplitudini inconstante,
intre foarte greu si acceptabil,
intre suficienta si insuficienta,
intre sanatate si boli, intre
nefericiri si fericiri "eterne� sau
trecatoare etc. E o citire si o
talmacire de incercator, subsemnatul
neindraznind, in fata POETULUI,
sa-si atribuie alt statut.
"Iubirile lui Mihai Eminescu� nu
sunt decat developari proprii intru
iubire de POET. In foarte multe
carti dedicate lui Mihai Eminescu
se vorbeste, catalogandu-i-se
iubirea, in general, platonica (vine
de la filosofia lui Platon), pura,
spiritualizata, idealizata. De acord
pana la un punct. De la respectivul
"punct� incolo, timp ce tine de
maturizarea fizica, iubirea devine
si carnala, hormonii sai masculini
cerand, prin trup, dreptul la satisfactie
(ca si cei feminini, de altfel).
Insusi Schopenhauer, a carui
filosofie a imbratisat-o Eminescu
cu atata cerbicie, este de parere
ca problema iubirii platonice are
mari carente, ca sa ma exprim
neviolentand cuvantul. Filosoful
german, in "Viata, amorul, moartea�,
o spune pe sleau: "Amorul
platonic este o prostie, caci
amorul nu se multumeste nici
chiar cu un sentiment reciproc,
ceea ce doreste, ce cauta, ce
pretinde este posedarea insasi,
este a simti fiinta iubita, dorita, in
puterea sa vitala, barbateasca, sa
simta posedand in toata plenitudinea,
cu toata forta simturilor
dezlantuite prin placere�.
Si, totusi, la cei 12-13 ani ai sai,
cat avea, cand i se stie lui
Eminescu prima (?) iubire, cu
simturile inca nematurizate,
aceasta nu poate fi decat o iubire
platonica: "�in primavara si vara
anului 1863 (dupa ce paraseste
Gimnaziul din Cernauti, unde
reuseste sa termine doua clase, a
treia si a patra - n.m.), in codrii
Baisiei, la lacul "incarcat cu flori
de nufar�, "sub teii in floare�
(Victor Craciun, prefata la cartea
"Ei l-au cunoscut pe Eminescu�,
Ed. Junimea, Iasi, 1971), i se
manifesta intaia dragoste, pentru
o foarte tanara copila din satul
copilariei, sau poate si al nasterii,
Ipotesti, "inger de palida lumina�,
pe nume Casandra, de prea
timpuriu trecuta la cele vesnice,
de "hitropica�: "�Ea a murit. Am
ingropat-o-n zare./ Sufletul ei de
lume este plans./Am sfarmat arfa
si a mea cantare/ S-a inasprit, s-a
adancit, s-a stins�� (poezia
"Aveam o muza�). Ulterior, ca
reminiscenta literara a acestei
iubiri, scrie poeziile: "De-as avea�
(publicata la 25 februarie 1866, in
revista "Familia� a lui Iosif Vulcan,
ce aparea la Pesta), "O calarire-n
zori� (15 mai 1866, revista "Familia�,
Pesta), "Din strainatate� (17 iulie
1866, revista "Familia�, Pesta),
"Frumoasa-i�, "Lida�, "De ce sa mori
tu�, "Mortua est� (1 martie 1870),
"Iubitei (Amor)�, si altele.
O alta iubire este consemnata de
memorialistiii vietii marelui POET, cei
care au avut privilegiul sa fie colegi
cu Eminescu, la Cernauti si/sau
Viena, sau la pasagerele posturi
unde acesta a fost, sau pur si simplu
sa-l cunoasca in diverse imprejurari.
"Eufrosina Popescu, o copila de o
rara frumusete�, de "vreo 17 ani�,
este consemnata in amintirile mai
multor contemporani, amici, prieteni
sau cunostiinte de-ai marelui poet:
"Studentii care-mi spusesera ca
si Eminescu se afla in aceasta trupa
sustineau cu toata taria ca
Eminescu este amorezat de dansa
si ca din cauza ei s-a lasat de scoala
(de la Cernauti - n.m) si s-a angajat
la teatru, insotind trupa prin Transilvania
si Banat�. (Teodor V. Stefanelli
/1849-1921/, coleg cu Eminescu la
Cernauti si Viena, ajuns judecator
la Campulung, in cartea "Amintiri
despre Eminescu�, Bucuresti, 1912).
Acelasi memorialist lasa si alte
marturii referitoare la aceasta iubire.
"Am fost amorezat de dansa - i-ar fi
spus Eminescu - si nu o pot uita.
I-am facut si poezii�. Acesta este de
parere ca poeziile: "La o artista�
(publicata la 18 august 1868, in
revista "Familia�, Pesta) si "Amorul
unei marmore� (19 septembrie 1868,
revista "Familia�, Pesta) sunt reflectia
literara a acestei iubiri trecatoare.
Iacob Negruzzi (1842-1932),
cel care a condus revista "Convorbiri
literare� de la Iasi, in cartea sa
"Amintiri din �Junimea�� (1921),
aminteste si el de aceasta iubire. Ba,
chiar mai mult (?!): "La Cernauti (in
1868-n.m.), viind odata o trupa de
actori romani sub directia Doamnei
Fanny Tardini, tanarul Eminescu a
parasit scoala din admiratie sau
poate dintr-un amor precoce pentru
una din actrite, si s-a tocmit ca
suflor, cutreierand cu acea trupa mai
toate orasele romane, pana ce iarna
a ajuns la Bucuresti. Acolo, se zice
ca din gaura de suflor vedea des o
doamna sau domnisoara frumoasa
ce venea regulat la teatru... si se
aprinse de un amor platonic asa de
mare pentru dansa, incat multe nopti
le-a petrecut viitorul poet, dupa
sfarsirea reprezentatiei, sub
ferestrele femeiei adorate, fara ca
aceasta sa aiba o idee macar de
pasiunea ce inspirase...�. Asemeni
stelei care "de mult s-a stins in drum/
in departari albastre/ Iar raza ei abia
acum/ Luci vederii noatre�, din
poezia "La steaua�, tot astfel
"lumina stansului amor� il urmarea
"inca� si la Viena, ca student
extraordinar la Universitate, in
toamna anului 1870.
Acelasi Teodor V. Stefanelli
consemneaza, in lucrarea citata,
cum ca, "dupa o seara petrecuta la
un restaurant, pe la 6 dimineata,
Eminescu, bine dispus, exclama �O!
Eufrosina, Eufrosina!�. In urma
intrebarilor mele, imi destainui apoi
cat de mult a iubit el pe acest
dracusor impielitat de actrita si cat
de draguta si frumoasa era�. (Unii
memorialisti vorbesc de Lina
Popescu, unde Lina poate fi un
diminutiv al Eufrosinei!). Chiar si
Caragiale, care l-a cunoscut pe
Eminescu in 1868, si cu care, ulterior,
va lucra, ca gazetari, la "Timpul�,
"oficios� al Partidului Conservator,
in "In Nirvana�, care este un
material comemorativ post-factum,
publicat in iulie 1890, aminteste de
aceasta iubire: "Am aflat eu ca
dumneata ai si scris... Fii bun si
arata-mi si mie o poezie de dumneata i-ar fi spus Caragiale -. Eminescu s-a
executat numaidecat. Era o bucata
dedicata unei actrite de care el era
foarte inamorat... poezia aceasta imi
pare ca s-a publicat prin �68 sau �69
in �Familia� din Pesta�.
Despre cele doua genii, unul in
poezie, iar celalalt in teatru, interesante
randuri scrie, in "Amintiri
despre Eminescu�, Ed. Junimea,
1971, I. Al. Bratescu-Voinesti (18681946): " In materie de dragoste,
Eminescu era de o timiditate dusa
pana la naivitate, Caragiale de o
indrazneala dusa pana la cinism�.
De altfel, intre cei doi au existat si
momente mai tensionate, avand ca
subiect amorul, la "mijloc� fiind
prinsa chiar Veronica Micle! Totusi,
prietenia lor a fost cea care a primat!
Dar, pana la Veronica, o marturie
interesanta vine de la acelasi
Teodor V. Stefanelli, care povesteste
in aceleasi "Amintiri��, ca, in anul
1870, seara, pe cand se intorceau
de la teatru, el si Eminescu au
scapat doua dame, care fusesera
atacate pe strada de un derbedeu.
Invitate la ele, au facut cunostiita
cu Eliza "de o frumusete rara, cu
par blond si ochii mari si frumosi de
un albastru fermecator�, de vreo 25
de ani, si tante, o bruneta "cu ochii
mari negri si cu niste gene ce pareau
ca-i umbresc pelita alba a fetei�, de
vreo 34. Celei dintai, mai in joaca,
mai in serios, intr-una din vizitele
ulterioare, Eminescu i-ar fi facut o
declaratie de dragoste, la care
aceasta a spus: "-Domnule, d-ta ai
facut declaratia nu pe tonul glumet
ca colegii d-tale, ci ai facut o
adevarata poezie. Ori esti un mare
artist, ori poet. Ce frumos stii sa
vorbesti. Inca nimeni nu m-a divinizat
ca d-ta...�. Ulterior, Teodor V.
Stefanelli mentioneaza: "...mi-a
ramas impresia ca acest inger cu
parul blond i-a servit ades ca model
in poeziile sale�. "Inger si demon�
pare poezia inspirata de aceasta
Eliza, cu "ochii ei cei mari, albastri,
de blandete dulci si moi�.
"Bogn�r, marea tragediana de
la Burgtheater� (Teatrul Curtii Imperiale),
este alt nume de femeie care,
in 1870, la Viena, l-a dorit pe
Eminescu in anturajul ei. Samoil I.
Isopescu (n.1850 -?) mentiona, in
articolul "Momente din viata lui
Eminescu� ("Adevarul literar si
artistic�, 15 aprilie 1923), ca
"Eminescu primea, din cand in cand,
un bilet de vizita pe care era tiparit:
"Bogn�r, Hofschauspielerin�. Si, jos
in colt, era indicata ziua...si ora cand
trebuia sa se adune lumea in locuinta
artistei..(...)...dansa il iubea, caci
�Eminescu era baiat frumos si
vorbea o limba nemteasca interesanta
�... (...) ...Ca Eminescu ar fi avut
oarecari sentimente de iubire pentru
aceasta Bogn�r... nu as putea
sa spun..�!
George Calinescu, in "Viata lui
Mihai Eminescu�, afirma: "Viata
sentimentala a poetului, cu toata
discretia lui in materie erotica, nu
mai ramane indoiala, data fiind firea
sa, ca a fost bantuit, si aici ca si in
tara, de cele mai violente pasiuni
pentru femei zarite in treacat sau
cunoscute de aproape�.
In acelasi registru trebuie intelese,
cred, si versurile din "Scrisoarea a
II-a�: "... Si privind painjenisul din
tavan, de pe pilastri,/ Ascultam pe
craiul Ramses si visam la ochi
albastri/ Si pe margini de caiete
scriam versuri dulci, de pilda/ Catre
vreo trandafirie si salbatica
Clotilda./��
Tot George Calinescu vorbeste
despre "hartiile ramase� de la
Eminescu "unde apar aluzii la o
prima dragoste senzuala pentru o
femeie maritata, la care sedea in
gazda�. Autorul "Istoriei literaturii
romane de la origini pana azi� (1941)
mai aminteste ca, la hotelul din
Botosani, inainte de a pleca la Berlin
(1872), in timp ce "romante
rascolitoare� plecau "spre timpanul
poetului, acesta nu-si lua ochii de
la juna curtezana (Natalita - n.m.),
care acompania la ghitara pe fratesau�.
Si tot la Berlin vorbeste despre
"mica prietena, Milly, si ea cu ochi
albastri, o lucratoare cusatoreasa
sau asa ceva�, ca sa aminteasca si
despre "marginile caietelor sale�,
unde "apar dulci insemnari iesite
dintr-o pana stapanita de melodia
unui nume, nebunii caligrafice in voia
unei reverie: �Clarisse, Bon soir, mon
etoile et mon ange! Clarisse�Bon
soir, bon soir! Chere amie�Clarisse
Vernetz�Clarisse Vernetz a ta
amica�Clara Brommer�Clarisse
Vernetz dein Freundin, Clarisse
Vernetz deine Freundin.�.(M.E., I, 3).
Nume de iubite?? Intrebare,
probabil, fara raspuns!
In epoca se mai vorbea si de
"niste relatiuni ale lui Eminescu �
de data aceasta la Iasi � cu dna
Burla, care urma sa se desparta de
sot...�, aceasta nefiind alta decat
poeta Matilda Cugler-Poni!
Intalnirea cu Veronica Micle
are loc la Viena, in toamna anului
1872, unde aceasta a venit din motive
medicale, in casa unei cunostinte
comune (d-na Lowenbach, vechea
gazda a lui Eminescu). Sa ni-l inchipuim
pe Eminescu, in prima din cele
patru fotografii "solo�, stiute, facuta
la Praga, in atelierul lui J�n Tom�s,
tanar, frumos si sanatos ca un zeu
("Eminescu era de o vigoare trupeasca
extraordinara...�, Ion Slavici
in "Eminescu-omul�), si Veronica, de
aceeasi varsta cu Eminescu, casatorita
de la 16 ani cu profesorul
Stefan Micle, cu 30 de ani mai in
varsta decat ea (casatorie aranjata
din motive strict materiale, de catre
mama sa), care, avand veleitati
literare si chiar talent literar, il admira
pe poet de cand publ icase, in
"Convorbiri literare�, poemele
"Venere si Madona� (la 15 aprilie
1870) si "Epigonii�( la 15 august
1870).
RAZVAN DUCAN
Atat de frageda
Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele esi.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pana �n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Resai ca marmura in loc ...
S�atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti.
Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa �ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu �mbratiseri de brate reci.
De-odata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai ferbinti:
E �ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci; s�am inteles prea bine,
Sa nu ma tin de pasul tau,
Perduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina,
Si vecinic n�o sa mi�o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert.
S�o sa �mi resai ca o icoana
A pururi verginii Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana ...
Unde te duci? Cand o sa vii?
MIHAI EMINESCU
