"Mult e dulce si frumoasa...„
Stratul limbii romane (VI)

Am fost intrebata zilele acestea, de catre colegele
mele, profesoare de Limba si Literatura Romana,
despre timpul si spatiul pe care il acorda cotidianul
"Cuvantul liber� (prin redactorul-sef, profesorul Lazar
Ladariu, si prin mine, ca semnatara a acestei rubrici)
stratului latin al limbii romane. Am raspuns
parafrazand un mare prozator, multi ani presedinte al
Uniunii Scriitorilor din Romania: "Chiar daca tu,
Dunare, te-ai face cerneala neagra, si eu� as avea
putere sa strang nesfarsita panza albastra a
cerului�si as sti sa scriu si as scrie intruna o mie si
mai bine de ani�� (Zaharia Stancu), tot n-as putea
cuprinde multitudinea caracteristicilor limbii romane
ca idiom latin.
Tratam in prezenta tableta, pe cat se poate de
concis, o alta parte de vorbire (nu de vorbarie) si
anume: pronumele.
Pronume, pronume s.n. 1. (Gram.) Parte de vorbire
flexibila care tine locul unui substantiv. 2. (�); Din
lat. pronomen (prepozitia pro � pentru, in loc de).
Limba romana a mostenit din limba latina pronumele
personal (Ego tu sum, tu es ego, un animi sumus � Eu
sunt tu, tu esti eu, suntem un-singur-suflet); pronumele
reflexiv; pronumele posesiv; pronumele demonstrativ;
pronumele relativ, pronumele interogativ.
In limba latina, pronumele personal avea forme
pentru persoana I si a II-a.
Persoana I: ego in romana comuna (idiom daco-roman)
eo dar si io: "Sa ne-mbracam de sarbatoare. Bogdan
nu vrea. Opinteli zadarnice. Io (s. ns), Stefan voievod,
vreau!� (Barbu Delavrancea; Opere, III, EPL, 1967).
Persoana a II-a sg. este identica: tu. La plural s-a
trecut de la nos si vos la noi si voi prin folosirea lui i,
semn al pluralului (sursa: Istoria limbii romane, vol.
II, EA, Bucuresti, 1969, p. 240). La persoana a III-a, se
foloseau pronumele demonstrativ (is, ea, id si ille,
illa, illud) sau pronumele reflexiv. Formele ille, illa,
illud au dat nastere (in evolutie) si articolului hotarat
(despre care am mentionat intr-o tableta anterioara).
Din latinescul ipse precedat de prepozitia de s-au
format pronumele dansul, dansa, dansii, dansele.
DEX-ul cuprinde cuvantul ins, insa, insi, inse pronume
personal (el, ea) dansul, dansa dar si in varianta
precedata de una dintre prepozitiile "intr(u)�,
"printr(u)�, "dintr(e)�: intr-insul, dintr-insii, printrinsa.
La articolul ins, insa din DEX, se specifica la 2:
pronumele de intarire, folosite in limba romana
contemporana ca adjective pronominale de intarire:
insumi, insami, insuti, insati, insusi, insasi (insesi la
D.G.), insine, insene, insiva, inseva, insisi, insesi,
insele. Mai aproape de un pronume personal ar fi
forma insele. Elementele componente indica genul
si numarul: -u- (masculin, singular), -a(e)- feminin,
singular; -i- (masculin, plural); -e- (feminin, plural),
dar si persoana si numarul: -mi (pers. I sg.); - ti (a II-a,
sg.); - si (a III-a sg. si pl.), � ne (I, pl.), -va (a II-a pl.).
formele care indica persoana sunt ca elemente de
compunere pronume reflexive.
Cu multumiri doamnei profesoare Maria Cont pentru
"ora de meditatie� oferita cu profesionalism, in
autobuzul 44. Desigur, de Limba latina.
Si cate flori de soc erau in piata si ce socata stiam
noi face in urma cu treizeci de ani! Fara nicio
concurenta: nici tu Fanta, nici tu Cola, nici tu Pepsi�
totusi pepsi era, dar numai pentru "pretentiosi�.