Spre Micul Paris de altadata (II)

Distribuie pe:

NOTE
DE CALATORIE

In 28 mai, ziua buna s-a
cunoscut de dimineata. Cei mai
harnici si mai in forma au facut
putina miscare in Parcul Cismigiu.
Ne-am imbarcat in autocar inainte
de sapte ca sa ajungem la primul
obiectiv, evitand ora de varf in
aglomeratia circulatiei. Am vizitat
si am servit micul dejun la
complexul de pe Haiducului, in
preambulul vizitei la prima "perla�
din program, Palatul Cercului
Militar National.
Monument istoric de importanta
deosebita, atat constructia, cat si
institutia, constituie o mandrie
pentru cei care le-au conceput,
le-au realizat si le mentin "in
forma� dupa 137 de ani de existenta.
Romanii au batut in cuie (uriase
grinzi de stejar impregnate cu
catran) mlastinile din preajma
sfantului locas Sarindari, si au
ridicat pe acest loc una din cele
mai frumoase si cele mai trainice
cladiri din capitala. Stilul neorenascentist,
ingineria si tehnologia
"cladirilor pe vecie�, dimensionarea
si rafinamentul pretentios
al elitei, si-au dat mana, au pus
umarul si sufletul la edificarea
acestui monument de cultura, arta
si camaraderie militara nationala
si internationala. Ar trebui cel
putin o zi ca sa vezi si sa percepi
mesajul acestui palat, si sa
patrunzi in valorile sale.
Nu am avut atata timp si cu toata
stradania ghidului (documentat
"beton� despre tot ce este ori se
misca in palat) am reusit sa simtim
doar adierea de suprafata a ceea
ce este in profunzime un asemenea
edificiu. Monografia institutiei
si a palatului este editata in
2011, poarta semnatura colonelului
istoric militar dr. Petre Otu, are
182 pagini in editie de lux sub tiparul
Editurii Militare. Este bine sa fie
citita inainte de o vizita la palat
pentru cei care doresc sa stie si sa
identifice tot ce transmite din istorie
acest edificiu de cultura in zilele
noastre, cand a redevenit cel care
a fost dupa cincizeci de ani de
"exploatare politico-culturala�.
Dupa doua ore de incantare si
admiratie, ne revenim cu o plimbare
prin Cismigiu. Autocarul a putut fi
parcat numai la celalat capat al
parcului la cca 2 km de obiectivul
vizitat. (Este bine de stiut acest lucru
pentru toti care organizeaza sau
conduc excursii cu autocare prin
Bucuresti, ca sa prevada un timp si
pentru cautarea parcarilor si pentru
deplasarea vizitatorilor de la obiective
la autocare si invers).
In caldura amiezii si in vartejul
circulatiei bucurestene, sosim la
Palatul Parlamentului. Ne incurcam
iarasi in porti si in alei, dar telefonia
mobila ne ajuta si in cca 20 de
minute debarcam in curtea
Senatului.
Intram in holul central de la nivelul
sapte (acesta este parterul celui mai
mare edificiu civil din lume), primim
instructiuni de la SPP si de la ghidul
care ne conduce prin palat, suntem
controlati "la sange� si ascultam
istoria si caracteristicile
constructiei. (Efortul si sacrificiile
Armatei, aportul ei la realizarea si
punerea in functiune a palatului "nu
se pune� in spiciul informativ) Unele
informatii le trecem cu vederea
zambind (mai ales cei care au lucrat
efectiv la constructie), altele le
retinem ca interesante si pornim pe
scari sa vedem ce am "votat�.
In interior predomina culoarea
alba a marmurei de Simeria. Decoratiunile
sunt aurii, corpurile de
iluminat imense si rafinat decorate,
combina translucidul alb cu
auriul, iar covoarele (imense, de
altfel) sunt rosii cu modele discrete
de negru si galben. Stilul interiorului
aduce catre secesionismul
matur, dar se simte puternic amprenta
fabricatiei de serie specifica
productiei socialiste. Are
totusi un farmec aparte, pentru ca
te trece dintr-o atmosfera luxurianta,
specifica spatiilor mari si
deschise, la sobrietatea cavourilor
de lux, in zonele scarilor si holurilor
laterale. Sunt lipsite de gust unele
boxe adaugate ulterior pentru
anumite functiuni care stau ca
"neam prost pe pur-sange� si
strica imaginii.
Am intrat la unul din balcoanele
salii de plen si am incercat sa
auzim "in viu� discutiile. Din
pacate nu am reusit sa inteleg nici
macar o fraza din cele spuse si
transmise printr-un sistem de
sonorizare, care te face sa auzi
foarte bine, dar nu pricepi nimic.
Accentele si vocalele sunt
distorsionate, se suprapun cu un
fond imperceptibil, dar tulburator,
si fara casca nu cred ca cineva
poate deslusi cuvantul vorbitorilor.
Intarziem cateva minute cu un
pranz la alegere in restaurantul cu
autoservire si parasim cladirea pe
unde am intrat. Este loc de mai
bine, si mai este "pana la gata�.
Am in vedere si "maidanul unde
nu se intampla nimic� din spatele
cladirii si din preajma, cu prefabricate
acoperite cu resturi de
moloz si iarba, si nu putini "boscheti
harnici�, care vor sa devina
"zona verde a nimanui�.

(Va urma)

Lasă un comentariu