Varsta unui septuagenar, in general, nu-i permite sa se mai
laude cu prea multe lucruri pe care le poate face, dar tot mai
des constata ca are probleme de sanatate care, si acestea,
sunt din ce in ce mai grave.
Starea de neputinta si durere de care am avut parte sambata
(15.06.2013) m-au determinat sa-i telefonez cu ultimele puteri
fiului meu care a venit imediat la mine. Acesta, remarcand
starea neobisnuit de rea in care ma aflam, a sunat imediat la
112, apoi a coborat in fata blocului pentru a astepta ambulanta,
care a sosit in 6-7 minute. Avand in vedere ca era la sfarsitul
saptamanii, fiul meu i-a cerut scuze doamnei doctor Bocskay
M�rta pentru deranjul produs, dar domnia sa i-a raspuns: "Nu
e cazul! Este datoria noastra si ne facem doar meseria!�.
Interventia prompta, tratamentul medical, dar si cel uman de
care am avut parte pe durata celor aproximativ sapte ore cat
am fost in grija personalului Serviciului de urgenta targumure
sean, au avut darul de a ma readuce la starea de
normalitate si in consecinta sa parasesc pe picioare � chiar
daca cu sprijin � acel loc al nefericirilor.
Toate considerentele expuse lapidar in randurile de mai sus
ma determina la gestul moral de a le aduce public multumiri
doamnei doctor Bocskay M�rta, asistentului P�ll Zolt�n,
ambulantierului Gheorghe Gligor, dar si celor doua domnisoare
doctor: Veronica Gritto si Silvia Lupu � cardiolog � in
supravegherea carora am fost cea mai mare parte a timpului.
La multumirile aduse vreau sa si adaug toata stima si
consideratia mea pentru intregul personal al Serviciului
Judetean de Ambulanta care le merita cu prisosinta.
