Se vorbeste deseori despre asaltul turcilor asupra Vienei, ca poarta
de intrare a acestora spre Europa Occidentala, dar numai in
treacat. In realitate, aceasta batalie cu mare miza, ce putea schimba
din temelii destinul intregului continent, a durat din 1683 pana in 1697,
adica 14 ani, la care se adauga alti doi, pana in 1699, la incheierea
Pacii de la Karlowitz. Atacurile asupra Vienei, pregatite si lansate de
pe teritoriul actual al Ungariei, transformat inca din 1526 in pasalac
turcesc, au fost atat de puternice incat austriecii abia au rezistat,
reusind in cele din urma sa-i infranga pe turci doar cu ajutorul consistent
al Rusiei. Negocierile au fost dure, ca si sacrificiile ulterioare ale turcilor.
Momentul a prilejuit scoaterea acestora din centrul si sud-vestul
Europei si instalarea monarhiei Habsburgice ca putere dominanta in
aceasta zona a continentului. De aceasta schimbare au beneficiat foarte
multe tari, inclusiv Ungaria si Transilvania, dar si slovacii, slovenii, sarbii
si croatii, suprafata imperiului habsburgic ajungand la 667.000 kmp,
incluzand in totalitate si teritoriile cuprinse in asa-zisa Ungarie Mare.
Dificultatile care au urmat acestui indelungat si foarte costisitor
razboi nu le-au permis austriecilor sa se preocupe indeaproape de
fiecare provincie anexata, astfel incat decenii de-a randul s-a mers si
in Transilvania pe sistemul administrativ existent, impus anterior de
unguri, sasi si secui, constituiti in acel "Unio Trium Nationum� cu
aceleasi legi si cutume care aveau la baza exploatarea dura a romanilor
transformati in iobagi si tolerati in propria tara.
Transilvaniei i-a venit randul sa fie luata mai in serios de catre Curtea
de la Viena (desi semnale ale abuzurilor si proastei gospodariri curgeau
cu nemiluita) abia dupa 1765, pe vremea imparatesei Maria Tereza,
cand a primit din partea acesteia statutul de Mare Principat Autonom.
Sarcina de a se preocupa mai indeaproape de situatia din Transilvania
a revenit, din partea conducerii imperiului habsburgic, celui care avea
sa-i urmeze la tron Mariei Tereza, adica fiului acesteia, coregentul
Iosif al II-lea, una dintre mintile cele mai luminate ale epocii sale,
hotarat sa restructureze imperiul prin aplicarea unor reforme structurale
fundamentale, mizandu-se in general pe schimbarea conceptiei cu
privire la rolul puterii administrative in stat, ameliorarea exploatarii si
umanizarea relatiilor sociale, acordarea unor drepturi cetatenesti si a
unui grad de libertate sporit tuturor membrilor societatii.
Un proiect politic si social extraordinar pentru vremea aceea, care,
din pacate, in zona ungureasca a avut un efect mult mai redus, datorita
opozitiei "starilor� atat de osificate, lipsite total de deschidere, care
nu vroiau sa renunte sub niciun motiv la vechile lor privilegii.
Despre aceste realitati, zguduitoare cu privire la starea Transilvaniei
in perioada amintita, avem privilegiul de a afla din cartea a doi ilustri
cercetatori clujeni in domeniu: dr. Ileana Bozac si prof. univ. dr.
Teodor Pavel, care au studiat, recent, pagina cu pagina, in arhivele
imperiale de la Viena, toate documentele privind Calatoria
Imparatului Iosif al II-lea in Transilvania la 1773, si pe care le-au
tradus si adunat in doua volume, de o inestimabila valoare
documentara, publicate cu titlul aratat mai sus.
Asadar, aici nu mai este vorba de nicio interpretare "pro domo�, cum
obisnuiesc unii sa aprecieze documentele care-i incrimineaza, ci
punctul de vedere al unor oameni autorizati care au trait pe viu cele
descrise. Mai mult decat atat, luminatul viitor
imparat, cunoscut pentru onestitatea si
obiectivitatea sa, n-a descins in Transilvania
de capul lui, ci a fost autorizat si aprobat de
catre imparateasa si Consiliul de Stat al
Imperiului. Cele doua luni petrecute in Transilvania
in vara anului 1773, incepand cu luna mai,
impreuna cu suita de consilieri si specialisti, au
fost indelung si foarte bine pregatite. Pentru
buna reusita a documentarii si formularii
concluziilor, Iosif al II-lea a numit in prealabil,
ca Guvernator al Transilvaniei, pe contele Mario
Joseph von Auersperg (1771-1774), iar ca sef al
Finantelor pe contele Clary, doi oameni foarte
educati si de mare probitate morala, pentru a
studia starea de fapt la fata locului si a lua
masurile ce se impun pentru modernizarea
structurilor societatii transilvanene.
Din informatiile inaintate de catre guvernator
Vienei, rezulta ca acesta a fost contrariat de
arbitrariul nobililor si de haosul din administratie,
dominat de voluntarism si coruptie. Patricienii
sasi, ca si nobilii unguri isi faceau de cap, iar
soarta populatiei romanesti era sub orice
inchipuire. Controalele acestuia s-au lasat cu
sanctiuni si destituiri. Guvernatorul Auersperg
n-a ezitat sa intervina pentru intronarea
moralitatii, chiar in viata privata a membrilor
familiilor nobiliare, chemandu-i la ordine, pentru
abuzuri si dezmat, pe baronii Banffy Zsigmond
si Orban Antal, pe contele Banffy Gyorgy, comite
suprem al Comitatului Cluj. Indivizi din categoria
carora urmasii lor solicita retrocedari masive,
iar oficialitatile actuale romane le aproba. Din
rapoartele guvernatorului rezulta ca nici
patricienii sasi n-au fost mai corecti cu romanii.
Fiecare vroia de la el cat mai mult, fara a le oferi
in schimb nimic. Pentru mai buna cunoastere a
realitatii, el organizeaza si un recensamant din
care rezulta urmatoarea structura etnica a
provinciei la 1770: 63,53 la suta romani, 24,18 la
suta unguri si secui si 12,39 la suta sasi. Cei mai
multi neplatitori de taxe si impozite erau din
randul celor trei natiuni privilegiate: nobili unguri,
secui si sasi La acestea nu uita sa adauge
urmatoarele: "Romanii, cei mai asupriti si mai
obiditi sunt cei mai vechi si mai numerosi locuitori
ai tarii�. In acelasi timp, tezaurarul Clary noteaza:
"Poporul valah nu locuieste doar in anumite
districte, ci este raspandit in tot locul, amestecat
in toate localitatile, iar prin munca lui se asigura
prosperitatea Transilvaniei. Bratele valahilor
intretin strazile si drumurile, ei aduc spre folosinta
locuitorilor produsele din muntii indepartati, ei
cultiva cea mai mare parte a campului si viei, ei
sunt cauza principala a comunicatiei, din ei se
scurge suma cea mai mare a contributiei in
casele stapanilor tarii, din aceleasi maini provin
cele mai multe venituri camerale, prin cresterea
vitelor si prin manarea lor la pasunat, din
resursele valahilor se fac recrutarile, cu
mijloacele lor se fac considerabile transporturi
de sare, si acest popor este acela care
scormoneste muntii si prapastiile pentru a scoate
la iveala din pantecele pamanturilor valoroasele
minerale spre binele statului si al principelui. Tocmai
de aceea acest popor merita o atentie cu totul
deosebita in viitoarea conscriere�.
Iata cuvintele unui neamt si pe deasupra
finantist, induiosat de situatia unui popor
exploatat la sange de cei care le-au harazit
romanilor soarta de iobagi si pe deasupra
tolerati in propria tara.
Lucrul acesta avea sa-l constate insasi viitorul
imparat Iosif al II-lea, care, timp de doua luni, a
"batut cu piciorul� intreg teritoriul Transilvaniei, stand
de vorba cu mii si mii de sateni, primind pe
deasupra si 19.000 de plangeri, in scris. Parerea
suveranului a fost aceeasi cu a celor care l-au
informat: coruptie si abuz din partea nobililor
unguri si a patricienilor sasi, exploatare
crancena a romanilor, obligati de multe ori sa
fuga de pe o mosie pe alta sau peste munti, la
fratii lor din Moldova si Tara Romaneasca. In
consecinta, el i-a inconjurat cu multa simpatie
pe romani, de unde si sentimentul acestora de
"imparat ocrotitor�. De altfel, el a incercat sa
schimbe multe lucruri, dar din pacate a
intampinat o puternica rezistenta indeosebi din
partea nobilimii maghiare. Pentru emanciparea
romanilor el a propus� desfiintarea tuturor
privilegiilor starilor�, ceea ce i-a atras o
puternica opozitie. De asemenea, in discursurile
sale, de fiecare data nu uita sa aminteasca de
originea latina a poporului roman, de intaietatea
lui pe meleagurile transilvanene. Asa a ramas
proverbiala intalnirea Majestatii Sale cu romanii
din partea Nasaudului, de la Salva, unde inspirat
de numele roman al acestei localitati a rostit
celebrele cuvinte: "Salva Romuli Parva Nepos!�
(Salut mica nepoata a lui Romulus!) Maguliti de
rezonanta frazei, locuitorii a trei sate ale districtului
nasaudean au schimbat numele localitatilor lor
dupa cuvintele latine din expresia imparatului.
Prezentand concluziile vizitei Curtii de la Viena,
coregentul Iosif al II-lea a intampinat o puternica
opozitie din partea reprezentantilor grofilor, in
virtutea traditiilor si a invocarii dreptului istoric
asupra acestui pamant. De aceea, chiar el a
incurajat dezvoltarea unei largi miscari populare
a romanilor, concretizata in celebra Rascoala a
lui Horea, Closca si Crisan de la 1784, menita sa
scoata prin dramatismul ei si mai mult in evidenta
cruzimea reprezentantilor unei natiuni, ce nu
cunoaste limite in atingerea telurilor de
dominatie si suprematie. Revenind in actualitate,
apreciem ca politicienii nostri, locali sau centrali,
care pentru un timp efemer in loja Puterii si un
pumn de arginti din partea urmasilor celor care
au stiut manipula tot timpul (asa cum s-a
intamplat si la recenta sedinta a Consiliului Local
Municipal Targu-Mures), ar avea ce invata,
daca ar pune mana si pe cartile de istorie sau
daca ar citi macar aceste randuri, izvorate din
documentele celei careia nu intamplator i se
spune "invatatoarea vietii�. Pentru ca istoria nu
numai ca se repeta, dar ea si izbeste din plin in
destinul celor care nu-i asculta glasul.
