Insfinteasca-mi-i tarana pe aceia care mor
Pentru tara lor si neamul traitor pe asta glie,
Plansi sa-mi fie in iubirea unei lacrime de dor,
De urmasii ce-n pomelnic, catre Domnul tot mi-i suie.
Ei sunt file-ngloriate ce s-or face nemurire
Si icoane miruite sa-i avem de inchinat,
Naltatoarele modele si izvor de apa vie,
Ce, cat tine asta lume, sa tot curga nesecat.
Si tot ei ne-or fi amnarul ce-o aprinde inc-odata
Iasca sufletului nostru, ca sa ardem stramba lume,
Si vointa ce-ntari-va bratul slab sa-l faca fapta
Si sa-ntoarca brazda noua peste-o lume ce apune.
De-asta, cand �naltam o ruga la uitatele morminte
Si aprindem pentru dansii muc de sfanta lumanare,
Sa le cerem iertaciune in smeritele cuvinte
Pentru viata data vama, pe cel camp, numit onoare.
***
Voi, eroi ai tarii mele, flori pe-ntinsele hotare
Semanat-ati sfanta glie cu-al vost� suflet impacat,
Vesniceasca-va urmasii, intr-un gand de inaltare
Sa ramana al vost� nume, peste timpuri neuitat.
