O rugaciune curata, sfanta si mijlocitoare s-a dovedit si la noi, ca de
fapt in toata crestinatatea, mult folositoare. Sfintii traind in Hristos usor,
pot cunoaste voia lui Dumnezeu si se roaga neincetat pentru noi.
Este stiut ca fiecare navalitor peste glia strabuna a cautat mai intai
sa-si potoleasca foamea si setea si apoi prin minciuna, promisiuni si
amenintari sa vatame sufletul neamului romanesc fortand pe multi sa-si
lepede credinta. Dar cea mai incercata familie romaneasca a fost aceea
a ardelenilor, iar cei mai napastuiti, prigoniti sau ucisi au fost ierarhii,
preotii si calugarii romani. La inceput populatia autohtona romaneasca
ortodoxa a primit cu dragoste pe multi persecutati, asa cum este cazul
husitilor. Odata cu luteranismul, incercarile de castigare a romanilor
ortodocsi au devenit metode de "convertire� a autohtonilor, iar, in ce
priveste religia, foloseau si mijloace de deznationalizare prin casatorii
fara voie sau mixte. Nici catolicismul n-a fost mai prejos, iezuitii cautau
mladitele domnesti pentru succesiuni, cazul lui Iancu de Hunedoara
si Nicolae Olahul. Printii luterani, prin emisarii lor, au tradus in limba
romana Catehismul luteran (1544) si au inlesnit prozelitismul prin
tiparirea multor carti in limba noastra, culminand cu activitatea
diaconului Coresi in Scheii Brasovului.
Calvinii si printii lor, majoritatea maghiari, mai fanatici, avand in
doctrina si conceptia predestinarii, au declansat o inversunata
propaganda pentru castigarea romanilor dupa martirizarea Domnului
unirii tuturor romanilor: Mihai Viteazul. Represaliilor au cazut victima
clericii stiuti si nestiuti si cei doi mitropoliti de Alba Iulia Iorest si Sava.
Mitropolitul marturisitor Iorest pastoreste Alba Iulia doar trei ani
(1640-1643), dar viata lui in Hristos a capatat arhierie vesnica. Nu se
stiu prea multe date despre el, dar sigur s-a nascut in Transilvania, a
invatat carte si apoi de mic a mers la manastire � mai intai la ctitoriile lui
Stefan cel Mare din Transilvania: Feleac si Moisei � si apoi la Putna, unde
a fost ridicat la treapta de preot. Facandu-se cunoscut si destoinic in ale
credintei, trairii si chivernisirii, Vasile Lupu, Domnul Moldovei, recomanda
pe Ilie-Iorest lui Gheorghe Racoti I ca vrednic de scaunul de mitropolit,
dupa trecerea catre Domnul a lui Ghenadie II. Ales mitropolit, dupa traditie,
este hirotonit la Targoviste, iar Matei Basarab il inzestreaza cu multe
carti si odoare, precum si cele necesare tipografiei din Balgrad.
Odata cu ridicarea pe scaunul mitropolitan, Iorest incepe o sustinuta
activitate de aparare a dreptei credinte si a fiintei neamului romanesc
prin slujbe, predica, tiparituri, disciplina clerului si legaturi mai stranse
cu toti romanii. Dupa Sinodul de la Iasi, 1642, mitropolitul este urmarit
de autoritati, i se interzic vizitele pastorale, i se pun in seama fapte
necrestinesti si multi clerici nemultumiti ii aduc invinuiri. Este acuzat,
de zazanie confesionala, fiindca a condamnat tiparirea in grai romanesc
a Catehismului calvinesc, la Prisaca (1642). Este astfel judecat, scos
din scaun si condamnat la inchisoare noua luni. Intre timp scaunul
este ocupat de Simion Stefan care-i continua activitatea. Iesind din
inchisoare, pleaca la Putna, cu conditia sa fie achitata suma imputata
de 1.000 de taleri. In Moldova este bine primit. Cu o recomandare a
ierarhilor moldoveni, Iorest pleaca la Moscova dupa ajutoare si ofera
moaste ale Sfantului Dimitrie din Tesalonic. Reintors, achita datoriile
catre principele Racoti din Ardeal si slujeste fara opreliste in Moldova,
nu-i exclus si in Tara Romaneasca.
Trece catre Domnul la Putna, la 12 martie 1678, fiind plans de
crestinii romani din toate provinciile romanesti si socotit aparator si
marturisitor al credintei ortodoxe. Pentru viata sa deosebita si pentru
faptele sale marete din timpul vietuirii pamantesti, mitropolitul Ilie
Iorest este cinstit ca sfant de Biserica Ortodoxa Romana, fiind
praznuit in fiecare an la data de 24 aprilie, alaturi de alti mari sfinti
ierarhi ai neamului nostru romanesc.
