Cartile scriitorilor targumureseni
Zeno Ghitulescu: "IMPREVIZIBILE MAREE�La 9 octombrie 2002, prezentand cartea de poezie "Provocarea labirintului�
("Punte japoneza cu clopotei de argint��) a lui Zeno Ghitulescu, ma
foloseam de doua citate. Primul, din monumentala carte a lui Vladimir Streinu �
"Versificatia moderna�, era urmatorul:
"Versul liber, asadar, nu are o definitie si o
forma estetica proprie. Dispensandu-se de
tipicitatea metrului si a strofei, ca si,
deseori, de rima, noua forma ramane de
studiat la fiecare poet in parte�. Al doilea
apartine lui Jan Starobinski si face parte
din "Textul si interpretul�, carte aparuta in
anul 1985: "Nimic nu e mai necesar decat
asigurarea celui mai inalt gand de independenta
reciproca dintre obiect si mijloace�.
M-am folosit de cele doua citate,
intentionat, acceptand si asumandu-mi un
risc, pentru un necritic literar care opereaza,
in cazul cartii de azi � "Imprevizibile
maree� a poetului Zeno Ghitulescu � cu
un instrument propriu: cel al simtului poetic
personal, in cazul unui maestru exceland in versul alb.
Am amintit toate acestea, pentru a face mai usor pasul spre "Imprevizibile
maree�, ca pretext pentru un gand al parcurgerii universului liric, ca stare,
asa cum precizam si la aparitia cartii de poezie "Memoria frunzelor�, a culturii
filtrate in poezie, prin fabulosul univers al verbului ales: "Neterminata fraza,
suspendata de un ecou al lungilor dileme,/zarea bataliilor pierdute,/cat de
departe/cuceritor surasul de piper,/cat de aproape cimitirul de elanuri, /zodiile
prabusite in tacutele retrageri, /cerul pustiit de/ucigasul fara vina� ("Bantuitul
sine�). Sarcasmul poetic tasneste la Zeno Ghitulescu din acea acumulare a
culturii caleidoscopice plonjand in haul nemarginirilor lirice ale segmentelor
vietii cu imaginarul fericit impletite: "Innegurata asteptarea pe pragul dintre
lumi,/doar el, scamatorul vesel,/ca si cum nicio indoiala/nu l-ar fi cercat, cu
degete de abur/scoate din joben noul Adam�. ("Scamatorul�).
Ostatic frumosului poetic, imaginii si metaforei, Zeno Ghitulescu, mereu de
veghe aflat in trunchiul existentei zilnice, in postura finului observator, spirit
taios nu impaciuitorist, aduna, cu harnicie de albina, imbolduri meditative,
prin lucida asumare: "Incerte indemnuri,/strigarea cocosului decapitat/in
taisul/ masluitei deveniri,/zorile imi bat in geam/cu degete ranite� ("Pe nicio
tabla�); "In putrede mlastini pasu-mi se afunda,/istorii de duhuri pribege/ochi
bulbucati moartea la panda� ("Factoria�); "Pe tabla de sah a simulacrelor/
verdele auriu uita/neinduratoarea comanda,/fara cuvinte in gol luminos ma
recheama,/protejat de rosia petala, //�//spinii sinelui vesnic purpurii/pe
corabia nebuna� ("Singura prietena�).
Redimensionarea limbajului intre "semnificant si semnificat�, in proprie
rostire pentru Zeno Ghitulescu este rodul necontenitei cautari, folosind
limbajul ca materie lirica, autorul identificandu-se cu universul poetic creat,
ca punte a unirii intre trecut si viitor, intre cei care demult au deslusit caile
poeziei si cei incepatori ale scrisului si deslusirii poetice. Zeno Ghitulescu
aduna in navodul emotiilor poetice misterul si sugestia expresivitatii
literare: valtoarea este aurie, valul e oligofren, toamnele sunt in lanturi,
eternitatea-i muta, scrumu-i al cerurilor goale, hieroglifele-s de cenusa, in
pravaliri de asteptari, care, la randul lor, sunt ingeresti, in preajma
"umilitului fir de iarba�, "dorul se logodeste cu arcuiri de curcubee�, intr-o
"insingurare muta� sub "aripa de inger schiop�, "moartea-i pudibonda�
prin "dezmarginitele hotare� ale "pulberilor fara urma�, "apocalipsele-s
pomadate�, "materia geloasa-i invinsa de un gand� prin "visterii de ranguri
si orgolii� pandite de "fraternele hiene�.
"Imprevizibile maree�, o carte despre viata si moarte, in care talentul
poetic dovedeste, cu prisosinta, ca nu varsta lirica, ci mesajul poetic
conteaza: "Pudic suras/n-a spus niciun cuvant,/ tacerea vorbea mai mult /
decat nemarginirea, / murmur al visurilor albe / pe care doar noi il auzeam, /
nesupus dureroaselor amurguri / implacabilei osande, / gustul de rozmarin
/ imi dezvaluie si acum muzica secreta, / taina vesniciilor sorbite�
("Reverberatii�); "Necunoscutul mi-a luat cu imprumut / cutia cu minuni,
unde / raza cea dintai pastram� ("Pagubosul schimb�); "Pe masa zori
intunecati, / cupa cu vin neatinsa, / tot mai multe tarmuri departate, / focuri
stinse tot mai multe, / lunga tacere�� ("Autumnala�); "Cum sa ajung la
numitor comun / cu suierul lasat la trecerea unui marfar / cu visuri ruginite si
cosciuge aurii, / cum sa ajung / in gratiile rigurosului comandant /
sanctionand orice abatere a inimii / de la matematica disciplinara�.
("Testari�). "Am stat in cumpana, apoi / sovaielnic m-am inscris / in trista
veselie biciuita / de cnutul aurit� ("Imprevizibile sinapse�); "Cantec auriu �
o mierla / despica verdele intunecat, misterul / batranului stejar bantuit / de
veacuri de restristi si indurari / pe plesuva culme tinut de dor ceresc�
("Batranul stejar�).
Cartea cu poeme � "Imprevizibile maree� a lui Zeno Ghitulescu se citeste
cu senzatia gustarii vinului vechi si bun, moment fericit in istoria poeziei,
nu doar ardelene, ci a cuprinderii romanesti! O carte de adus aminte!
LAZAR LADARIU
Prietenul nostru, Zeno Ghitulescu, continua
sa ne uimeasca. Deunazi, cercetandu-mi
fisierele pentru a afla cu certitudine ce fel de Rac
este � caci stiam ca la inceputul lunii iulie isi va
serba ziua nasterii �, privindu-i mai atent datele
biografice, am sesizat, parca pentru prima oara cu
adevarat, de fapt ceea ce cu ochiul liber nu se vede �
si anume faptul ca a sarit de borna celor opt decenii.
S-a nascut in ziua de 3 iulie 1929, in comuna Band,
judetul Mures. Primii ani de invatatura i-a urmat,
intre 1936-1940, la Scoala de aplicatie din TarguMures, a continuat primele cinci clase de liceu, in
refugiu, la Liceul "Radu Negru� din Fagaras, intre
1940-1945, ultimele trei, intre 1946-1947, facandu-le
mai aproape de casa, in citadela targumureseana
a liceului pe atunci de baieti, "Al. Papiu-Ilarian�
(clasa a saptea si a opta de liceu le-a terminat
intr-un singur an, in 1947). Intre 1947-1953 a fost
student al Institutului de Medicina Generala din
Cluj - actuala Universitate -, la terminarea caruia
a fost declarat doctor in medicina generala.
Intre anii 1955-1956 a urmat Institutul de
Specializare si perfectionare a Medicilor din Iasi,
devenind medic specialist radiolog, calitate in care
a functionat la Spitalul Clinic din Tg.-Mures. In anul
1972 a obtinut, prin concurs, titlul de medic primar
radiolog, incadrat la Clinicile Medicala nr. 2 si 3, ca
sef de sectie. Pana in 1991 a profesat ca medic
radiolog la Targu-Mures, dar a si condus cenaclul
"Liviu Rebreanu� (1955-1965), astazi inexistent. Este
membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
A debutat cu poezie in "Steaua rosie� (1957).
"Versurile din cartea de debut, �Dincolo de
umbre� (1968) � scrie un comentator � propun
imaginea unei umanitati in armonie cu micile
miracole ale prieteniei si iubirii.�
Colaboreaza la revistele "Steaua�, "Tribuna�,
"Vatra�, "Viata romaneasca�, "Romania literara�,
"Luceafarul�, "Igaz Szo�, "Poesis�, "Cato� etc.
Este poet, prozator si dramaturg, Cetatean de
Onoare al Targu-Muresului, autor a peste 20 de volume
de versuri, prezent in antologii si tradus in limbi de
circulatie internatinala, distins cu diplome si premii
nenumarate. Meritate cu prisosinta, caci, pe langa
har, Zeno are exceptionala forta de munca, tenacitate si
combustie creatoare absolut uluitoare.
"(Volumul) �Discul� (1972) depaseste mimetismul
entuziasmelor facile � considera acelasi comentator
ramas anonim pe internet - si aduce cristalizarea
unor teme precum frenezia expresionista,
muzica izvorata din materie, omul care trece prin
�porti� (�intr-o noapte sa rup retelele, toate,/ sa
scap spre paduri/ in sange cu viperi de roua� Taina). Expresia ezita intre Lucian Blaga si Ion
Barbu (�Cineva zadarnic ne intreaba, am uitat limba
zeilor�), insul parcurge egal o lume care �freamata�
sub pasii sai.�
Nu stiu cui apartine comentariul, eu, oricum,
l-am citat intre ghilimele, dar, in mod sigur, in acest
recent volum � "Imprevizibile maree� � Zeno se
intoarce - sau, mai degraba, adopta - un neoexpresionism
osciland intre Lucian Blaga si Ion Barbu.
Desi bantuita de tristeti cu parfum de migdale
amare, avem in fata o "carte de duminica�, pentru
si despre ceasurile sinelui, o carte despre marea
trecere vazuta, cu luciditate, si de pe celalalt mal,
unde "colti de pradatori nevazuti/ roti tot mai
indepartate/ ruleaza abisele tacite/ potirul de
clestar de la sine spart/ vise sangerande,/ sumbre
presimtiri, in frunzisul/ caisului in floare/ sunete de
plumb.// Innegurata asteptare pe pragul dinspre
lumi,/ doar el, scamatorul vesel,/ ca si cum niciodata
vreo indoiala/ nu l-ar fi incercat, cu degete de abur/
scoate din joben noul Adam.�
"Scamatorul� se numeste acest poem-manifest.
In fond, poetul - victima colaterala a societatii
devoratoare de suflet �, irezistibil chemat/tentat la
"vanatoare de curcubee�, simtindu-se tradat de
"nezarita stea� si de "urmele niciodata deslusite�
ale "multiplicatelor evadari in haos fericit�, invinge,
intr-un final, "victorioasele tentatii�, ... cedandu-le
(dupa "reteta� lui Oscar Wilde): "o cat de mult urasc
amagitorul cant de flaut/ si totusi de el raman pe
veci legat/ cum robul in catusa�.
Profesiune de credinta � "cum robul in catusa� �,
pentru liricul lucid, pentru cel care, cu rabdare de
Penelopa, il asteapta, "in bezna inghetata/ in
cutremurul fiintei, cand/ doar suflete fara hodina
pribegesc�, pe nenorocitul "targovet de fericiri/ in
lut inlacrimat� (un alt "scamator�, de fapt), care i-a
luat "cu imprumut/ cutia cu minuni unde raza cea
dintai pastram� (...), aducandu-i, in "pagubosul
schimb�, "o ladita frumos impodobita/ cu cordelute
si dantele, in care rasuna/ scrumul cerurilor goale�.
Este o poezie amara, dura chiar, uneori voit
ermetica, "Jocul cu margelele de sticla� (citandu-l
pe Herman Hesse), conferind un plus de savoare
decriptarii. "Din vinete tenebre, sobolanii, pradatorii,
viermii/ deodata-au prins infatisare preumana/
aliniati in randuri tot mai dese,/ scoliti in abatoare si
caverne, galonati/ cu ordinele crizantemei,/ petalei
sangerande/ a iubirii sufocate/ in funingine si vitriol/
se-mpart regeste medalii,/ sticle sclipitoare, ceruri
doborate/ tumbe de bufon/ luceferi mestecand cu
resturi menajere� ("De peste timp�.)
Exceptional, in aceasta idee, consider poemul
"Consiliul de sus�: "Pereti capitonati cu orgolii/ si
distante astrale, nepoftitii de afara/ lasati sa zaca,
sa se zbata/ in jungla vesnicei asteptari,/ deocamdata
li se ofera un pic de neant/ si bogata troaca cu
ramasite si laturi,/ sa scormoneasca cu rabdare/
dovleacul fermecat si poate/ aripa de inger schiop.//
Sarbatoarea princiara a-nceput/ aplauze, ciocnet de
pahare,/ defilari de staruri, osanale,/ suier de reptile
vegetale, ostentatii/ gorile guralive in frac si cu joben/
cameleoni docili, papagali/ preamarind canonul
salvator/ din azurul nepatat�.
Am citat integral, nu intamplator, acest poem,
deoarece, dupa parerea mea, este definitoriu si relevant
pentru intregul volum. Descoperim � eu
descopar � un alt Zeno Ghitulescu, care pune degetul
pe rana, fara complexe, fara politeturi de complezenta,
si care acuza: "printre sloiuri in deriva/ timona
cea fara greseala/ se-nvarte in gol, nu mai asculta/
adauga de la sine arsura flacarilor oarbe,/ timpul
ranii de niciunde� ("Fenomenologie�). Un poetfilosof,
un pledant ardent pentru lumina, iubire,
dreptate, puritate, care, doar "Dezlegat de timp si
loc�, se lasa purtat de "anonima voce�, in
"Poligon(ul) de tragere dupa naluci/ ce minunata
lume/ intrece mult algebrica tradare/ nicio
pedeapsa, nicio ierarhie/ nu tulbura interioara magma/
logodita cu vesniciile de abur/ ale plictisitoarelor porunci/
exilate-n/ hora bulbucilor de ploaie� (...)
Acesta este Zeno Ghitulescu, la superba varsta a
unei senectuti incununate de opera, adesea
confruntat � ca fiecare dintre noi � cu "Abilitate(a)�
unora-altora: "Imi spune ca-i destinul lui/ cu orice
risc sa fie-n frunte/ sa deie la o parte neimportantele
figuri/ chiar daca uneori e nevoit/ sa calce sub copite
cate un lujer/ cate un vis, cate un/ neidentificat
cadavru/ lasat in grija fraternelor hiene�.
Acesta este prietenul, poetul, omul Cetatii, de la
care si eu insami am invatat, intre altele, cat de important
este sa stii sa iesi curat din marasmul in care viata si unii
semeni incearca neincetat sa te scufunde.
Voi incheia cuvantul meu cu un "Acord de
clavecin�, cu care, sunt convinsa, nu intamplator, si
poetul isi incheie volumul: "De nicaieri venit, poate
din zarea vorbitoare/ a atlantidei scufundate,/ poate
din invincibila armata/ a macesilor in floare,
alungand/ cohortele cu fetele leproase,/ fara sa-i
cer, imi imprumuta pe nimic/ cheie de deschis orice
zavor/ cu metalul ingeresc de zbor,/ in orice timp, in
orice loc/ dincolo de-amar si de tagada/ imi da sa
beau miraculosul vin/ din care zeii au baut odata/ pe
creasta ninsa/ de jocul ielelor horind/ cataracte de
lumini, orbitoarele abise�.
"Imprevizibile maree� ne releva un chip proaspat,
modern, al vesnic tanarului poet Zeno Ghitulescu,
pe care il felicit si-i urez, in prag de ceas aniversar,
ani multi, cu sanatate si frumusete!
