Dintre asociatiile subventionate din fondurile diferitelor
societati si ligi indreptate impotriva Romaniei este
mentionata in ordine cronologica organizatia "Caminul
cultural de educatie a tineretului din provinciile de sud�
infiintata de "Caminul sud� 1930 � condus de Herczeg. La
Budapesta a fost infiintata in anul 1938 "Asociatia
Aradenilor din Ungaria� � sun presedentia baronului Urban
Istvan, fost prefect de Arad si cumnat cu regentul Horthy.
Asociatia avea ca scop sa intretina in sufletul refugiatilor
aradeni sentimentul national maghiar si sa duca lupta pentru
revizuirea tratatului de pace. Asociatii similare au fost pe
cale sa se infiinteze in toate orasele Transilvaniei, scopul
fiind acela ca aceste organizatii sa fuzioneze intr-o grupare
politica prin care sa se sustina ideile revizioniste.
Foarte multe documente atesta faptul ca "Asociatia
Barbatilor din Ardeal�, "Liga Revizionista Maghiara�,
"Societatea de Radiodifuziune din Ungaria� si "Directia
Cinematografelor� au desfasurat o intensa propaganda
revizionista impotriva Romaniei.
"Asociatia Barbatilor din Ardeal� a fost infiintata la
Budapesta, in anul 1928, vizand maghiarii ardeleni care au
migrat in Ungaria. Scopul principal era propaganda in
favoarea revizuirii tratatului de la Trianon pentru a se obtine
alipirea Transilvaniei la Ungaria. Presedintele organizatiei
era contele Teleki, profesor universitar, care avea legaturi
stranse cu diferite cadre didactice maghiare de la
Universitatea din Cluj.
Impotriva Romaniei actiona si organizatia "Stindardele
Patriei�, condusa de Urmanczy Nandor, calaul a 40 de romani
la Belis, in 1918.
Caracterul terorist al organizatiei lor iredentiste infiintate
in Ungaria a fost transferat asociatiilor infiintate in
Transilvania. De exemplu: in Transilvania si Banat din 1933
s-au organizat "Asociatiile tinerilor catolici� � camuflate sub
o masca religioasa si erau organizate dupa sistemul asociatiilor
"Levente� si conduse de ofiteri din fosta armata a Ungariei.
Asociatiile legal constituite in Romania de catre maghiari
cautau sa sfideze statul roman si sa duca o politica
antiromaneasca. De exemplu, societatea "Uniunea Muzeala
Ardeleana�, creata la 12 septembrie 1925, inscrisa "din
greseala� "Uniunea Ardeleana Muzeala Maghiara� (EME) de
Parchetul General al Curtii de Apel Cluj � continua sa sfideze
romanismul, iar statutele ei erau cele din 1905 prin care era
favorizat statul maghiar.
In sirul actelor revizioniste se inscrie si ceea ce istoria a
inregistrat ca fiind "procesul optantilor�. Concret, era vorba
despre 500 de proprietari unguri care aveau mosii in
Transilvania, dar optasera pentru cetatenia maghiara. In baza
legii romanesti pentru reforma agrara din 1921, ei au fost
expropriati, iar pamantul lor, impartit la tarani. Aceasta decizie
a statului roman, acesti optanti au contestat-o adresandu-se
Societatii Natiunilor si aveau sustinerea guvernului Ungariei
prin Albert Appony. Iugoslavia si Cehosovacia, state
succesorale si ele, se confruntau cu o problma similara, dar
au refuzat discutarea ei la Societatea Natiunilor, considerand
si declarand ca aceasta era o chestiune interna si ca atare
nu era nimic de negociat. In cadrul Ligii Natiunilor, Appony
sustinea ca nedreptatea facuta Ungariei la Trianon continua
prin deposedarea cetatenilor ei de proprietati si contesta
dreptul statului roman de a atenta la proprietatea conationalilor
sai, si pentru reparatie solicita o despagubire ce depasea cu
mult peste valoarea stabilita prin legea agrara din Romania.
Acest context i-a dat ocazia lui Nicolae Titulescu sa apere
drepturile imprescriptibile ale statului roman asupra
Transilvaniei si de a argumenta justetea Tratatului de la
Trianon, precum si politica de dreptate din Romania, unde
taranii fara pamant erau improprietariti, indiferent de originea
lor etnica, inclusiv pe unguri. Onisifor Ghibu afirma:
"Titulescu a facut o greseala sa accepte aceasta teza,
complet eronata (faptul ca ar fi discutabil caracterul intern
al politicii reformei agrare, n.n.), care s-a dovedit apoi a fi
fost o nefericita� Pentru apararea tezei romanesti, pe care
nici el nu o cunostea cumsecade la inceput, guvernul roman,
la cererea lui Titulescu, a angajat 50 de specialisti de mana
intai din toata Europa, in persoana unor profesori de la
universitatile europene, specialisti in drept international.
Cele 17 universitati franceze au dat 17 specialisti la
indemana lui Titulescu, la care s-au adaugat alti 33 de
profesori universitari din Elvetia, Suedia, Norvegia,
Germania, din toata lumea. Cincizeci de personalitati care
habar n-aveau de situatia din Romania, pe care trebuiau sa
inceapa sa o studieze. Era necesar sa li se dea material
informativ in diferite limbi; sute si poate chiar mii de
specialisti ai nostri au fost pusi la treaba in tara ca sa stranga
materialul documentar necesar pentru informarea acestor
specialisti, pentru inzestrarea lor cu statistici, cu fel de fel
de informatii, care reprezentau o intreaga biblioteca. Isi
poate inchipui oricine cum au trebuit sa fie platiti acei 50
de oameni. Cate milioane s-au cheltuit cu ei, pentru a bate
oarecum apa in piua, cu mult savantlac, dar fara sa aduca
niciun fel de lumina in plus, ingreunand numai situatia, in
fapt, foarte simpla. De aceea a si durat procesul sapte ani
de zile, pana cand s-a obosit lumea de el�. Disputa s-a
incheiat practic cu un compromis: optantii au primit o
despagubire mai substantiala, dar nu din partea Romaniei,
ci din fondurile internationale (despagubiri, reparatii),
stabilite de Societatea Natiunilor.
(va urma)
