Vocativ, vocative, s.n. (gram.) Caz al declinarii care exprima o chemare
sau o invocare adresata cuiva. Din fr. vocatif, lat. vocativus. Dintr-un
manual de Limba Latina am retinut observatia "numai noi (n. ns. romanii)
folosim si astazi vocativul masculin in � e (rom. cumnate, lat. cognate;
rom. Petre, lat. Petre)
"Ah, asculta-ma, Razvane! (s. ns.)/ Si-ntre firile de jos / Foarte multi
sunt tari de mana s-au un suflet inimos (�)� (Bogdan Petriceicu Hasdeu
� Razvan si Vidra).
"Tare sunt singur, Doamne (s.ns.), si piezis /Copac pribeag uitat in
campie� (Tudor Arghezi - Psalm).
Articol, articole, s.n. 1. (�.), 2. (�), 3 (�) 4. Parte de vorbarie flexibila
care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de
vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe
care le insoteste � Din fr. article, lat. articulus.
Articolul nu exista in latina. De aceea, intr-o traducere, un
substantiv latin poate fi tradus articulat cu articol hotarat, cu articol
nehotarat sau nearticulat.
Exemple: "Ante victoriam ne canas triumphum� (cu art. nehotarat: o
victorie� un triumf; inaintea victoriei� trimful (art. cu art. hotarat)
victorie� triumf (neart.).
In limba romana, articolul ca parte de vorbire are numarul cel mai mic
de unitati lexicale.
In "Gramatica pentru toti� (EA, 1986) Mioara Avram mentioneaza ca
toate articolele din limba romana, "sunt mostenite din latina si fac parte
din vocabularul fundamental�. P. 65
De exemplu, formele articolului hotarat provin din pronumele
demonstrativ ille (m), illa (f.) illud (n).
Ca si in limba latina, adjectivul (lat. adjectivum) se clasifica dupa
terminatii, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz (rara avis, in
romana pasare rara; cena brevis, nox levis, in romana cina scurta,
noapte usoara) si are grade de comparatie (pozitiv: altus (inalt);
comparativ: altior (mai inalt) forma folosita pentru m. si f. si altius, forma
folosita pentru neutru.
In limba romana, comparativul de superioritate se formeaza cu ajutorul
adverbului mai (din lat. magis). Ex. "Si foamea se face mai mare-mai
mare/Si, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare�� (Alexandru Macedonski
� Noaptea de decemvrie).
"Sfioase-s boltile spre sara, si mai sfioasa-i iasomia/Pe fata ei
neprihanita se-n-gana-n veci melancolia�. (Dimitrie Anghel � In gradina).
Uneori si in latina, comparativul de superioritate se formeaza cu ajutorul
adverbului magis (magis idoneus � mai potrivit).
Pentru a exprima insusirea in cel mai inalt (sau cel mai scazut) grad,
se foloseste superlativul.
In latina, superlativul are o singura forma care se poate traduce fie
prin superlativul relativ (altissimus, -a, -um � cel mai inalt), fie prin
superlativul absolut (foarte inalt). Adverbul de superlativ foarte vine din
adjectivul latin forte (n.)
Un exemplu de superlative (in constructie, dar si in sens) am intalnit
la Hortensia Papadat-Bengescu: "Era salonul-tip unde fiecare cauta
sa aduca sub forma cea mai distinsa ultimul reportaj. O emulatie de
limbaj si idei in conformitate cu calitatea superioara a mobilierului si cu
tinuta perfecta a gazdelor.� (Concert din muzica de Bach).
