43 de ani de la inundatiile catastrofale din anul 1970

Distribuie pe:

Apa, ca un bivol negru (V)

In cei cinci ani care au trecut de la prima cerere de mutare din
munte catre apa, am facut toate relele pe care le poate face un tanar
ofiter cand isi "taie craca de sub picioare�.
Am intrat in conflict personal cu Valentin Ceausescu. Am inceput o
prietenie cu o colega de facultate care a venit la studii la silvicultura
tocmai din Botswana. Am refuzat continuarea studiilor la "Stefan
Gheorghiu� pentru care am fost selectionat alaturi de lt. maj. Balan
(ulterior colonel sociolog la Academie). Am "batut� politistii la mustata
in cadrul probelor de coasta desfasurate la Poiana Brasov, in cadrul
raliului Carpati. Am trecut pe Diesel Volga personala a unui stimat coleg.
Am facut munca patriotica la ICSPITA in loc de "fleici si berici� pe la
garzile patriotice din Brasov.
Am reparat capital autoturismul Renault al generalului P. Cheler in
loc sa ma duc la un simpozion la Casa Armatei. Si altele. Toate acestea
l-au determinat pe fostul meu comandant (si mentor in acelasi timp la
B.21.V.M.) Cucu Aristotel sa-mi "bage mintile in cap� si dupa o critica
mai mult parinteasca decat ierarhica, sa ma asculte, sa ma inteleaga
si, in sfarsit, in septembrie 1975, sa ma lase langa ape.
Nu a uitat ca am fost primul care am calcat cu roata Varful Omu din
Bucegi, primul care am urcat mitraliera AA tractata de camion pe Tampa,
nici momentele in care antrenam soferii pe pista de motocros de la
Racadau. Mi-a intins mana (dar nu in semn de adio), mi-a inmanat un
plic in care era o rezervare de zece zile de "alint� la hotelul Dorna din
Mamaia si ne-am despartit. "Ciucul te mai asteapta in cazul in care
te-ar apuca dorul de munte� � au fost ultimele cuvinte care au incheiat
sapte ani de cariera in randul vanatorilor de munte.
Ajuns la Targu-Mures, am simtit o emotie aparte. Nu cunosteam
decat doi ofiteri din tot batalionul de geniu. Poarta metalica uriasa
vopsita in vernil (pe care a intrat bunicul in 1905, tata in 1936, unchiul si
nasul meu in 1942 si foarte multi altii) mi-au amintit de cuvintele
colonelului Was Tamas, fost sef al Comisariatului Judetean Mures:
"Poarta unei cazarmi are ceva aparte. Cand intri esti intr-un fel, cand
iesi pe poarta esti altfel, si cu siguranta ceva mai mult.�
In dreapta portii era placa memoriala a celor care in timpul inundatiilor
din mai 1970 au trecut in nemurire, ca eroi ai neamului, ai poporului si ai
ostirii. Nimeni si nimic in aceasta lume nu-i mai poate schimba, nu le
mai poate da si nici nu le mai poate lua din "opera vietii�. Raman pe
veci in slujba patriei si a poporului, pentru care au jurat credinta
nestramutata si au devenit barbati. Acest lucru ii deosebeste pe eroii
militari de ceilalti eroi ai neamului si pentru aceasta merita suprema si
vesnica cinstire. Ar fi bine sa ia aminte ce-i care pun "la naftalina�
placile memoriale, care dau cu graffity pe cladirile in care au muncit si
s-au instruit, care darama cu propria mana cazarmi seculare incarcate
cu istorie si toti aceia care au "alta treaba� cand poporul le aduce un
omagiu indreptatit.
Nu exista cuvinte de lauda sau de rugaciune suficiente pentru a
da multumire pentru viata lor. Singurul dar pe care le da Dumnezeu
este amintirea si nemurirea lor in sufletele celor dragi si in memoria
poporului roman.
De trei ori "am vazut moartea cu ochii� in cei opt ani in care am fost
incadrat in Batalionul 441 Ge, si stiu ca aceasta "sperietoare� nu alege,
nu programeaza, nu negociaza si nu plateste cand intrerupe firul unei
vieti. Ceea ce ne este insa la indemana pentru a o "imbuna� este doar
modul de viata in care ne prezentam in fata noastra, in fata semenilor,
in fata neamului si in fata lui Dumnezeu.

(Sfarsit)

Lasă un comentariu