ASTEPTAND MILA STRAINULUI, NE RISIPIM BOGATIILE TARII

Distribuie pe:

Avem o tara binecuvantata de Dumnezeu cu multe bogatii
naturale, dar cu cetateni extrem de risipitori. Nimeni
nu cunoaste cu adevarat numarul romanilor plecati in tari
straine, la munca, cand la noi isi pot rostui o viata imbelsugata.
Ca o dovada stau tinerii fermieri din agricultura. Din nefericire,
dezinteresul manifestat de guvernanti fata de agricultura si
industria alimentara, birocratia stufoasa in accesarea fondurilor
europene si, nu in ultimul rand, numeroasele controale, cu
rost sau fara rost, efectuate de DSVSA, Sanepid, Garda
Financiara etc., iti provoaca dezgust. Cotidianul "Cuvantul
liber� se vrea un ziar judetean, prin urmare, incerc sa redau
realitatile de pe meleagurile noastre. De data aceasta, vreau
sa semnalez dezinteresul manifestat de conducerea judeteana,
dar si de cetateni, in ce priveste valorificarea eficienta a fructelor
si legumelor cultivate, dar si a fructelor de padure. A trebuit
sa vina printul Charles al Marii Britanii sa ne demonstreze ca
se pot castiga bani frumosi prin prelucrarea materiei prime
din acest domeniu. Astfel, la Saschiz s-a incurajat o activitate
manufacturiera in prelucrarea legumelor, la Malancrav exista
un atelier la standarde europene, unde se fabrica suc natural
de mere, exportat in tarile europene, chiar si la Casa regala a
Marii Britanii. Noi am avut in Targu-Mures o fabrica de conserve
renumita, care producea conserve de legume apreciate
peste hotare si in tara. Nu stiu cum si de cine, aceasta bijuterie
a industriei alimentare romanesti a fost privatizata. Stiu doar
ca, printre conditiile impuse, era si una care prevedea
continuarea activitatii de prelucrare a legumelor. Sa nu se uite
ca in judetul Mures exista un potential imens in producerea de
legume in ferme specializate, dar si in gospodariile populatiei.
Amintesc doar cultura mazarii pentru boabe, pe sute de
hectare, cu puncte de recoltare si prelucrare primara in mai
multe centre din judet, unde aveau loc de munca muncitori
sezonieri si angajati. Castigau agricultorii, castigau locuitorii
din localitatile respective, peste o mie de muncitori aveau un
loc de munca la fabrica, iar judetul, tara inregistrau venituri
insemnate prin export. Astazi, fabrica de conserve este distrusa,
cumparam conserve de mazare din Ungaria, iar utilajele din
centrele de prelucrare si cele din fabrica au fost vandute la fier
vechi, legume nu se mai cultiva, romanii fiind obligati sa
sustina, sa incurajeze legumicultura din Ungaria, Turcia, Italia.
La fel se intampla si cu fructele de padure, judetul Mures avea
depozite frigorifice, la Corunca si la Reghin, cel de la Reghin
fiind in proprietatea Romsilva, aici depozitandu-se fructele de
padure recoltate in judet, urmand sa fie livrate in Occident, cu
precadere in Germania. De cativa ani, un intreprinzator particular
a infiintat un depozit frigorific la Idrifaia, pentru legume
si fructe de padure. Culmea ironiei, la export se livreaza fructe
de catina, de soc, macese, afine, materie prima pentru industria
alimentara din Germania. In urma prelucrarii, Romania
importa la un pret inzecit preparate din aceste fructe, sucuri,
gemuri, jeleuri etc. Pierderea pentru economia nationala este
enorma: o data, lipsa fabricilor de prelucrare duce la o criza pe
piata muncii, apoi, se pierd bani grei prin exporturile de materii
prime. Romsilva are pe undeva, prin Moldova, o fabrica de
prelucrare a fructelor de padure, insuficienta pentru potentialul
intern. Mai exista un aspect neplacut: daca un tanar
intreprinzator roman si-ar manifesta curajul sa investeasca
intr-o asemenea afacere, imediat organele de control ale statului
roman, in loc sa-l incurajeze, trimit haite de functionari, multi
dintre ei angajati pe criterii politice, sa-i controleze, sa gaseasca
hibe, pentru a-si justifica existenta si lefurile. Sa mai amintim
si de ura manifestata de banci impotriva celor care le solicita
sprijinul. Vreau sa va dau un exemplu concret din experienta
personala: aflu ca Larex Sovata importa menta si salvie din
Egipt, materie prima necesara pentru fabricarea renumitelor
ceaiuri cu marca Larex. Inghit galusca si caut samanta de salvie,
fiindca stoloni de menta n-am gasit in Romania, iar dupa o
calatorie in Ungaria, m-am intors dezamagit de oferta fermierilor
de acolo. Gasesc samanta de salvie in judetul Neamt, achit
lucrarile agricole mecanice pentru un hectar si am semanat.
Inghetul din timpul iernii, din 2011, mi-a distrus cultura, am
ramas cu cateva tufe de salvie, un semiarbust care traieste 7
ani, de pe aceste tufe produc samanta, apoi obtin rasaduri.
Din cauza unei neglijente tehnice, am pierdut o afacere care
putea sa fie extrem de profitabila, chiar daca presupunea un
volum mare de munca manuala la recoltat. Mai amintesc si
faptul ca la noi in judet, pe vremea socialismului, la Petelea,
Valea Larga, exista o ferma pentru producerea capsunilor, o
cultura profitabila pentru greci si turci. In pietele
targumuresene, kilogramul de capsune se vinde cu 7 lei, dar
profitul poate fi de patru, cinci ori mai mare prin prelucrarea
fructelor in industria alimentara. Atata timp cat vremelnicii
guvernanti se ocupa numai de politica, de minciuni si sforarii,
fara sa incurajeze productia interna, prin prelucrarea materiei
prime in tara, criza economica inseamna prostie si nepasare.
Pacat ca avem enorm de multe oportunitati, forta de munca,
teren agricol, si asteptam, de peste douazeci de ani mila strainului.

Lasă un comentariu