Stratul limbii romane (IV)
Inca din secolul al XVI-lea, limba romana inlocuia treptat slavona
din cancelariile domnesti si din biserici.
Din 1860 in Muntenia si din 1862 in Moldova, alfabetul chirilic este
inlocuit cu alfabetul latin.
Titu Maiorescu, un adevarat ctitor al culturii noastre nationale,
pledeaza pentru oficializarea alfabetului latin: "Punctul nostru de
plecare in stabilirea alfabetului roman� a fost regula de a scrie sonurile
romane cu litera latina corespunzatoare�� "In momentul in care
romanii s-au patruns de adevarul ca limba lor este o limba romana, in
acel moment si forma exterioara sub care avea sa se prezinte aceasta,
adeca scrierea sau (�) literile trebuiau sa fie luate tot de la romani�.
(Despre scrierea limbei romane - 1866).
"Tot de la romani e luat� si ansamblul de reguli cu privire la
modificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in propozitii.
Gramatica, gramatici, s.f. ramura a lingvisticii care se ocupa cu
studiul structurii gramaticale a unei limbi (�) Manual care studiaza
aceste elemente; Din lat. grammatica.
Morfologie s.f.; 1 (�); 2. Parte a structurii gramaticale constituita
din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor in diferitele
lor intrebuintari; parte a gramaticii care se ocupa cu studiul acestor
reguli. Din fr. morphologie.
Paradigma, paradigme, s.f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale
unui cuvant; Tablou al formelor unui cuvant, dat ca model pentru
flexiunea unei parti de vorbire sau a unei clase din cadrul unei parti de
vorbire; 2. (�) Din lat. paradigma, ngr. paradigma.
Substantivul (lat. substantivus) prezinta aceleasi categorii
gramaticale de gen (distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre
fiintele de sex masculin si cele de sex feminin), de numar (categorie
gramaticala prin care se exprima deosebirea dintre un singur exemplar
si doua sau mai multe exemplare ale aceluiasi obiect), de caz (exprima
raporturile logice dintre nume si diverse parti ale propozitiei; fiecare
dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functii
sintactice) in limba romana si in limba latina.
Apeland la Gramatica pentru toti, Editura Academiei, Bucuresti, 1986,
autor Mioara Avram, se cuvine sa aducem unele precizari referitoare
la gen (ca si categorie gramaticala) preluate din DEX: "Substantivele
de genul masculin si cele de genul feminin denumesc atat insufletite,
cat si neinsufletite; ...genul masculin sau feminin la neinsufletite este
stabilit prin traditie sau prin analogie: para (fem.), strugure (m.), mar
(n)�, (op. cit.p. 32-33).
In ce priveste categoria gramaticala a cazului, o schimbare (spre
simplificare) a constituit-o incadrarea substantivelor de la cazul ablativ
la cazul acuzativ.
Ablativ s.n., caz al declinarii in unele limbi care exprima punctul de
plecare, instrumentul, cauza etc.
(�) Din lat. (casus) ablativus. Spre exemplificare: Cum grano salis
(Cu un bob-graunte � de sare (de spirit); Ex toto corde! (Din toata inima!).
Desigur ca am inteles ("din prima�) sensul cuvintelor din exemplele
oferite: grano (forma de nominativ: granum rom. granula, dar si graunte
(din lat. granuceum), apoi salis (forma de nominativ sal) rom. sare, dar
si salina din fr. saline, lat. salinae; toto (forma de nominativ, neutru
totum) rom. fem. toata apoi corde in rom. cord (inima).
