Onisifor Ghibu, figura reprezentativa din generatia Marii Uniri

Distribuie pe:

Se implinesc, zilele acestea, 130 de ani de la nasterea
marelui om de cultura Onisifor Ghibu, militant de seama,
darz si hotarat, pentru cauza romanilor din Transilvania si
din celelalte provincii romanesti, Basarabia si Bucovina,
pentru unire � Unirea cea Mare, cu patria "Mama�, din 1
Decembrie 1918.

S-a nascut la 31 mai 1883 in localitatea Saliste, langa Sibiu.
Parcurge mai multe etape scolare, mai intai in satul sau natal,
apoi la Sibiu si Brasov. Isi ia bacalaureatul la Liceul
"Andrei Saguna� din Brasov in anul 1902, dupa care urmeaza
Seminarul Teologic "Andrean� din Sibiu (1902-1905). Incepe
sa scrie si sa publice articole de istorie si critica literara in
"Telegraful roman�.

Pleaca pentru un an (1905-1906) la Bucuresti, pentru
studii de filologie, filozofie si istorie. Aici cunoaste mai multi
scriitori tineri ca: Emil Garleanu, St. O. Iosif, Mihail
Sadoveanu, Ilarie Chendi s.a. (pe Octavian Goga l-a
cunoscut la Sibiu in timpul liceului).

Intre 1906-1907 pleaca la studii la Budapesta, pentru
specializare in filologie si filozofie. Aici intra in redactia
ziarului "Lupta�, oficiosul Partidului National Roman din
Transilvania si publica o serie de articole pe teme politice,
culturale si scolare.

Isi continua studiile la Universitatea din Strasbourg, apoi
la cea din Jena (1907-1909), urmarind cursuri de filologie,
filozofie, pedagogie si istorie universala.

In decembrie 1909 isi ia doctoratul la Jena cu o teza privind
bilingvismul scolar. In toata aceasta perioada publica studii
care ii apar la Sibiu si Bucuresti. Intors in Transilvania, devine
in 1910 inspector scolar pentru scolile subordonate
Arhiepiscopiei Ortodoxe a Transilvaniei. Din acest post conduce
o campanie de redresare a scolii romanesti din aceasta
provincie, luptand cu ardoare contra prevederilor draconice
ale legislatiei scolare elaborata de contele Apponyi.

Devine secretar al societatii "Astra� din cadrul scolilor
si intra in comitetele de redactie ale ziarelor "Luceafarul�,
"Romanul� si "Transilvania�. In 1914, cand izbucneste
Primul Razboi Mondial, Onisifor Ghibu se refugiaza la
Bucuresti. Militeaza pentru intrarea Romaniei in razboi alaturi
de "Antanta� in vederea eliberarii Transilvaniei de sub tutela
dualista, si alipirea acesteia la patria MAMA - Romania. Pentru
activitatea sa pro-romana este condamnat la moarte in
contumacie de catre Tribunalul militar maghiar din Cluj. In
Regat, este cooptat sa colaboreze la redactia ziarelor
"Buletinul casei scoalelor� si "Revistei generale a
invatamantului�.

In 1917 � in refugiu la Iasi � editeaza ziarul "Ardealul�, devenit
in ianuarie 1918 "Romania noua�, ce avea ca subtitlu "Organ al
propagandei pentru unirea politica a tuturor romanilor�.
Creeaza "Comitetul national al romanilor emigrati din AustroUngaria� si intocmeste prima "Declaratie de unire a tuturor
romanilor� pe care o publica la 24 ianuarie 1918 in "Romania
noua�, declaratie ce era semnata de fruntasii tuturor provinciilor
locuite de romani.

In decembrie 1918, in "Consiliul Dirigent al Transilvaniei�
ocupa postul de secretar general al "Resortului Instructiei
Publice�, unde incepe imediat o actiune de amploare care a
dus la infiintarea, in 1918, a 1300 de scoli primare de stat in
limba romana, 20 de licee si doua Universitati, la Cluj si Timisoara,
cu mai multe facultati.

La 5 iunie 1919 este ales membru al Academiei Romane. A
functionat apoi ca profesor de pedagogie in cadrul Universitatii
din Cluj, din 1919 pana in 1945 (dupa cedarea Ardealului de NE,
Universitatea se muta la Sibiu). Insoteste pe aceasta in refugiul
ei de patru ani, activand cu hotarare si sperand in reintoarcerea
ei in orasul de pe Somes, unde luase fiinta in 1919. In toata
perioada interbelica se afirmase ca un fervent luptator impotriva
organizatiilor revizioniste care amenintau integritatea tarii.
Dupa razboi, odata cu instaurarea guvernului Groza � martie
1945 � a fost "epurat� imediat din cadrul Universitatii din Cluj,
pe care o crease cu atata ardoare, stiind-o necesara in cadrul
invatamantului romanesc din Ardeal.

A fost internat intr-un lagar la Caracal, apoi i se
insceneaza un proces de catre Tribunalul Militar din Sibiu,
unde este condamnat si inchis pana in ianuarie 1958, cand
este gratiat si eliberat.

Intors la Sibiu continua sa scrie "Jurnale�, dar i se interzice
sa publice de catre regim.

Continua viata stiintifica scriind un mare numar de lucrari
cu privire la trecutul bisericii, al scolii si al culturii romanesti
din Transilvania.

A scris mult despre viata si activitatea unor mari
personalitati transilvanene precum: Samuil Micu, Gh. Lazar,
Andrei Saguna, Vasile Goldis, Ioan Lupas, Octavian Goga,
Gh. Dima, Sextil Puscariu, Lucian Blaga, St. O. Iosif, George
Cosbuc, Vasile Lucaciu s.a.

Pastreaza amintiri placute, evocandu-i pe Nicolae
Iorga, Vasile Parvan, Take Ionescu, Nicolae Titulescu,
Aurel Popovici, Emil Racovita, Mihail Sadoveanu s.a. Se
implica in politica si diplomatia simbolica in desfasurare,
la Liga Natiunilor, a unor procese de durata cu fostii
latifundiari din Transilvania.

Onisifor Ghibu a fost toata viata un "pedagog national� �
un om cu o cunostinta inalta, cu un merit istoric de neegalat.
A luptat cu toata fiinta sa pentru realizarea Marii Uniri,
apoi pentru consolidarea ei si integrarea in trupul tarii. A
avut un caracter dominat de o "energie luptatoare� ce i-a
dat puterea sa nu lase infrant niciodata de greutati,
necrutandu-se deloc.

Dupa moartea sa, savarsita in 31 oct. 1972, la Sibiu, se
incepe procesul de reabilitare a marelui om de cultura.
Astfel apar o serie de scrieri ce oglindesc diferite perioade
al vietii sale.

La aceasta omagiere au contribuit diferite edituri din tara,
precum si Facultatea de pedagogie si psihologie din cadrul
Universitatii Bucuresti.

O expozitie de carte, documente si fotografii a fost
organizata cu acesta ocazie la Biblioteca Centrala
Pedagogica. A fost scoasa la lumina activitatea publicistica
si de militant a lui Onisifor Ghibu, inainte de Marea Unire,
precum si dupa.

Lasă un comentariu