Vestile vin si pleaca. Din cele
rele raman insa durerile neinduplecate.
Asa se intampla si acum
cand scriu aceste randuri la
primirea zguduitoarei stiri, strecurata
ca fapt divers pe un ecran
de televiziune, despre plecarea
fortata dintre noi a unui martir. Nu
doar opera maestrului este marturia
peste timp a dainuirii sale, ci
sacrificiul sinelui pentru dobandirea
adevarului Natiunii Romane,
adesea deposedata de drepturile
sale istorice. Maestrul Gheorghe
Buzatu, cumintele Om din Iasiul
memoriei culturii romanilor, a
plecat in Timpul Inaltarii, luand cu
el propria-i Cruce. Multi isi spun
istorici doar pentru ca au capatat
o diploma in facultate si reproduc,
repetitiv, datele manualelor sau,
in cel mai fericit caz, spusele
vreunui cercetator autentic.
Pentru Maestrul meu, Istoria a
fost ca o mina potrivnica in care a
sapat toata viata si din care a scos
namolurile uitarilor fabricate,
adevarurile rascoapte sau trunchiate,
impunerile de tot soiul
scrise de mana si pe limba cotropitorilor
sau a naimitilor dinlauntru.
A sapat in fantana adevarului
despurcand-o de uzurparea
alogenilor si a daruit Neamului
Romanesc picaturile de apa vie
care au inceput sa-l readuca la viata.
El nu a acceptat compromisul si a
aratat direct, cu rostirea sa domoala
dar netremurata, catre toti cei ce
ne-au dezvrednicit si care continua
sa o faca fara oprelisti. Avea sa-mi
spuna, dulce dojenitor, intr-una din
intalnirile noastre publice: "Este
vremea sa le spunem pe numele lor
adevarat, domnule general, tuturor
acelora care ne hulesc. Nu mai
trebuie doar sa facem aluzii indirecte.
Ei o fac fara jena. Ei ne-au
pus pe listele lor negre cu numele
nostru de botez. Asa ca a venit
vremea sa dam definitiv cartile pe
fata si sa le spulberam cacealmaua�.
Alaturi de altii, la fel de trist inainte
plecati, precum Florin Constantiniu,
Florin Dobrinescu, Augustin Deac
sau Emanoil Emandi, Maestrul
Gheorghe Buzatu este deja in
Panteonul fauritorilor de constiinta
nationala, ziditori ai dreptului nostru
la demnitate, care se ridica in
Timpul Superior ca si Columne
peste veac a caror prezenta nu o
mai poate ignora nimeni.
Acolo, in Altarul studiilor sale din
Centrul de Studii Europene, nu a
cautat nimic pentru sine. A trudit la
Istoria secreta a celui de Al-Doilea
Razboi Mondial, a refacut memoria
Maresalului, a descris sensul
devenirii noastre geopolitice prin
proprie si sanatoasa viziune. Nu
s-a sinchisit de blamul activistilor
simbriasi si si-a continuat
dramaticul destin chiar in spatiul
public politic, alaturi de alte mari
personalitati, pe axa consolidarii
ideii nationale. Nu indraznesc sa
intru in vastitatea operei sale
pentru a nu fi ridicol, cu toate ca
imi este cunoscuta, accesibila si
dirigiutoare. Pentru ca trebuie sa
ne interzicem sa substituim cu
cateva vorbe, fie ele pline de sens
si indreptatite, viata si opera unui
asemenea Om.
Scriu aceste randuri cu
senzatia ca cel trecut dintre noi
ma priveste. Ma consoleaza
gandul ca voi ramane vrednic de
marturia sa de prietenie, de
dialogurile noastre la obiect, de
mostenirea crezului sau filosofic
si mai ales de implinirea datoriei
de a-L restitui memoriei colective
prin dreapta lucrare publica.
A plecat Maestrul la locul harazit,
langa cei ce-L asteptau sa
intregeasca constelatia academica.
Dar Spiritul Lui a ramas aici si ne
obliga sa intregim Oastea iubitoare
de Neam si Adevar. Pentru
ca numai Adevarul, mai ales cel
istoric, ne face liberi si demni.
