File de jurnal
OAZA DE LUMINA
SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA
In spatiul monahal ortodox pe care Mihai Eminescu
avea sa-l numeasca "Ierusalimul Neamului Romanesc�,
la Putna, s-a desfasurat Concursul National Interdisciplinar
de literatura romana - religie�. Acest concurs
este axat pe doua discipline, limba si literatura romana
si religie, urmarind sensibilizarea culturala a elevilor
din clasele V-VIII. La etapa judeteana au participat
mai multi elevi care au fost capabili sa inteleaga
interferenta dintre aceste doua discipline. S-au
calificat la etapa nationala a concursului, din judetul
Mures, elevele Fusaru Stefana, clasa a VI-a, Scoala
Gimnaziala "Liviu Rebranu�, si Puiu
Ana Maria, clasa a VIII-a, Scoala
Gimnaziala "Europa�.
In prima zi, dupa o calatorie lunga
si istovitoare, am ajuns cu bine in
acel lacas plin de indumnezeire,
aflat la 74 de kilometri de vestita
Cetate a Moldovei, Suceava,
acolo unde salasluieste de mai
bine de cinci veacuri cea mai
importanta ctitorie a Sfantului
Voievod Stefan cel Mare, la Putna.
Ne-au intampinat cu ospitalitatea
traditionala organizatorii
concursului, dandu-ne toate
informatiile necesare in legatura
cu desfasurarea programului si am
fost cazati in incinta manastirii,
aproape de biserica cu hramul
"Adormirea Maicii Domnului�.
A doua zi, cea mai dificila, Ziua Concursului, a
debutat cu deschiderea festiva, ce a avut loc in Sala
Tronului Manastirii. In prezidiu, s-au aflat Inalt
Preasfintitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si
Radautilor, staretul manastirii, arhimandrit Melchisedec
Velnic, inspectorul general al I.S.J. Suceava, Gheorghe
Lazar, inspectorul de limba si literatura romana, Rita
Cintiuc, Gheorghe Hostiuc, inspector Invatamant
religios din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor,
si primarul localitatii Putna, Gheorghe Coroama. Acestia
au vorbit participantilor despre importanta concursului.
La Concurs, au participat in jur de 100 de elevi ai
claselor V-VIII din toata tara.
In deschiderea intalnirii, IPS Pimen a evidentiat in
cuvinte pline de har cat este de importanta implicarea
Bisericii in viata culturala a tarii, mentionand ca
Manastirea Putna a fost leaganul culturii romanesti.
De asemenea, a mai precizat ca in aceasta asezare
monahala a functionat prima scoala elementara sub
privegherea episcopului Iacob Putneanul. I.P.S. Pimen
a vorbit apoi de importanta pe care a avut-o Biserica
in dezvoltarea culturii, in evolutia limbii romane, dar si
in cultivarea dragostei de neam si tara. Apoi i-a
indemnat pe elevi sa il citeasca pe Eminescu, sa
citeasca operele ierarhilor bisericesti, dar sa nu-l uite
pe Ion Creanga. I-a incurajat pe elevi inaintea
sustinerii concursului si le-a urat mult succes.
Dupa deschiderea festiva, ne-am deplasat cu totii,
elevi si profesori, la Scoala Gimnaziala "Stefan cel
Mare� din Putna. Timp de trei ore, elevii au sustinut
proba scrisa a acestui concurs.
Concursul National Interdisciplinar de Literatura
Romana si Religie "Cultura si Spiritualitate Romaneasca�
cu tema "Lumea intre sacru si profan� se desfasoara
pe doua niveluri: nivelul claselor V-VI si nivelul claselor
VII-VIII. Subiectul este structurat pe doua parti subiectul A partea I, ce vizeaza scrierea despre textul
literar, despre semnificatiile mesajului textului suport
si despre interferenta sacrului cu profanul, valorificanduse imaginile poetice ale textului dat, si partea
II, ce urmareste valorificarea experientelor de lectura,
pornindu-se de la un text nonliterar, valorificand
concepte din sfera valorilor religioase, iar subiectul B
solicita scrierea unui text cu formularea opiniei despre
mesajul transmis printr-o imagine plastica, reflectand
relatia dintre conceptul de sacralitate si reprezentarea
iconografica, la nivelul componentei estetice si de
simbolizare.
Dupa aceasta proba, in care elevii si-au dovedit
competentele si talentul, organizatorii au propus un
program de vizitare a imprejurimilor. Impartiti in doua
grupe calauzite de calugari, ne-am indreptat spre
diferite obiective. Grupa a doua, din care faceam si noi
parte, a vizitat mai intai Muzeul manastiresc, unde sunt
expuse manuscrise din secolele XV - XVIII, icoane,
obiecte de cult precum: o cadelnita de la 1470, crucea
ferecata, daruita de Stefan cel Mare la 1503, un potir
ornamentat din sec. al XVIII-lea, broderii si alte marturii
ale vietii monahale din Moldova. Apoi, am pasit in
biserica manastirii, in care se afla, sub lespezi
ornamentate, mormintele membrilor familiei voievodale.
Manastirea Putna a fost ctitorita de catre Stefan cel
Mare, al carui mormant se afla aici. Piatra de temelie a
fost pusa in anul 1466, iar constructia
a fost terminata in 1469,
urmand ca pana in anul 1481 sa
fie adaugate turnul de la intrare
si fortificatiile.
Privirea oricarui calator ce viziteaza
manastirea e atrasa de stema
Moldovei, situata pe fatada estica,
la intrarea pe sub arcul boltit al unui
turn, ce dateaza din anul 1471.
Turnul de la intrare a fost zidit in
anul 1757, in vremea domnitorului
Constantin Racovita.
Un eveniment important in istoria
manastirii a fost Marea Serbare de
la Putna din august 1871, la care au
participat Mihai Eminescu si Ioan
Slavici. Acestia au innoptat in sala
de la etaj, de unde provine si numele
dat Turnului: Eminescu.
Mihai Eminescu a rostit atat de
frumos: "Sa facem din Putna Ierusalim al neamului
romanesc si din mormantul lui Stefan cel Mare altar al
constiintei nationale�.
Dar singura cladire care se pastreaza din vremea lui
Stefan cel Mare este Turnul Tezaurului, construit in
1481, care adaposteste o parte din cartile vechi ale
manastirii. De sus, din turn, se desfasoara panorama
unui tinut de vis.
La manastirea Putna a fost inmormantata si acad.
Zoe Dumitrescu-Busulenga, o mare profesoara ce a
cercetat opera eminesciana, cea care, spre apusul
vietii, s-a calugarit si a primit numele de Benedicta.
O traire aparte am avut cu totii deplasandu-ne la chilia
lui Daniil Sihastru, cel care a ramas in constiinta urmasilor
drept povatuitorul duhovnicesc al marelui domnitor.
Spre seara, elevii s-au aflat in prejma listelor cu
rezultatele la Concurs. Cu o puternica emotie isi cautau
numele pe liste, unii plangeau, altii radeau, unii
consultau baremul, altii anuntau telefonic rezultatul
obtinut, la fel ca la orice competitie importanta din
viata lor. Apoi, dintr-odata s-a asternut tacerea. Pacea
si linistea s-au asezat tiptil pe plaiurile lui Stefan cel
Mare si Sfant.
In ultima zi, a avut loc Festivitatea de premiere...din
nou emotii, sperante...In Sala Tronului, in prezenta IPS
Pimen, s-au decernat premiile. Inspectoarea de limba
si literatura romana, Rita Cintiuc, s-a adresat elevilor,
precizand ca nu exista invingatori si invinsi, ci doar
castigatori, pentru ca fiecare elev se intoarce acasa
cu un castig, victoria fiind a tuturor, multumindu-le
tuturor. Apoi, inspectorul de religie Gheorghe Hostiuc
le-a amintit elevilor ca religia este apropierea omului de
Dumnezeu, e "tezaurul de invatatura� si ca fiecare elev
participant poarta emblema tezaurului de invatatura
din zona de provenienta adus intr-un loc sacru.
Chiar daca nu au obtinut premiile cele mari, ambele
eleve muresene, Fusaru Stefana si Puiu Ana Maria, au
primit cate o diploma de participare si cate un Premiu
Special, la care s-au adaugat alte daruri primite in mape
din partea organizatorilor, dar sunt ferm convinsa ca
incarcatura spirituala si experienta dobandita au
insemnat enorm. Ambele eleve au avut un comportament
exemplar pe toata durata deplasarii.
Ne-am intors tarziu, in noapte, din acel loc binecuvantat,
incercand sa pastram in gand si in suflet
maretia trairilor si bucuria de a ne afla, pentru o clipa in
viata noastra trecatoare, intr-o oaza de lumina si
spiritualitate. Multumim stradaniilor organizatorilor si ii
felicitam pe toti cei implicati in realizarea unei astfel
de competitii.
CODRUTA BACIUT, prof. insotitor
Ferestre
Eminescu la Targu-Mures
Au ruginit potcoavele "Calului Alb�,
Chiar el ajuns-a verde pe perete,
Hangiu-i mort si musterii, la fel,
Cei cu creitari in pungi, pe umeri, plete.
Si hanul este dus la Han Tatar,
Si curtea nu-i mai plina de trasuri,
Hainul timp, de-un veac si jumatate,
Pe calapod tot trage noi masuri.
Poruncile s-au strecurat in crepaturi,
Si totul nu-i decat o aratare,
Cladirea se mai tine intr-o placa,
Cu scris de bronz, de comemorare.
Pe care nu o vede aproape nimeni,
Si de intrebi, nimeni n-are habar,
Si singura mostenire de la "Calul Alb�,
Sunt ochelarii lui cei vechi de cal.
Pe Mures, apa curge-ncontinuare,
Curge lin, in limpezimi si spuma,
Si lumea bea, tot rafuieli mai vechi,
Si nu mai stie daca-i rea sau buna.
Nedumerit e si acuma, Eminescu,
Contumacia devenit-a axioma,
Daca e Calarasi sau Kossuth, strada unde,
A poposit in drum, spre "Mica Roma�.
RAZVAN DUCAN
CARTE DE IDENTITATE
POETICA
Cristina Terente e un copil talentat. E un poet.
De-aici putem incepe orice discutie, putem
dezvolta analize, putem face observatii, interpretari,
judecati de valoare.
Trebuie avut insa in vedere, obligatoriu, un
aspect de circumstanta: Cristina Terente nu are
de multa vreme carte de identitate, dar are de
ani buni identitate poetica.
La varsta ei, unele colege nu s-au despartit de
mult de papusi, dar inca stau departe de carte, descoperind formule mult
mai comode de valorificare nu a timpului liber, ci a timpului trairii, care isi are
frumuseti specifice acestui anotimp al devenirii.
Mai mult, Cristina Terente, alaturi de alti colegi ai sai, a avut parte de
o intalnire admirabila, cu un dascal de exceptie, Gabriela Vasiliu, doctor
in filologie, dar care a preferat sa ramana la Scoala "Sandu Aldea�,
langa niste copii care au trait in lumina poeziei si credintei, care au primit cu
entuziasm provocarile culturale, care au avut apoi parte de un protectorat,
de la distanta, fara rezerve din partea celui care poarta numele primului
cenaclu literar din viata lor de... poeti, de copii cu adevarat minunati.
Cu siguranta insa, "lovitura de gratie� s-a produs atunci cand Cristina
Terente a descoperit universul poetic al Anei Blandiana, cand s-a lasat
prinsa in mrejele unei intalniri decisive pentru o optiune deloc
confortabila, dincolo de aura care o inconjoara, cea de poet.
A fost acest "lant al slabiciunilor� � Gabriela Vasiliu � Nicolae Baciut
� Ana Blandiana �, in care s-a lasat prinsa si Cristina Terente, cu avantul
ei tumultuos, cu elanurile ei vulcanice, cu entuziasmul ei debordant, cu
sinceritatea ei coplesitoare... cu neostoirea ei frenetica.
Cristina Terente e inca un copil, chiar daca gandeste altfel decat cei
cu care e de-o seama, are toata curatia varstei, descoperind, litera cu
litera, alfabetul tainic al sentimentelor.
Dar are si indrazneala, curaj, as putea spune, venind, la anii ei, nu cu
o brosurica, cu cateva poeme, ci cu un op de peste doua sute de pagini.
Sigur, e varsta la care poate exista si senzatia ca tot ce atingi se
transforma in poezie. Se pot cita multe, pot fi si lucruri la care nu era
nicio pierdere daca se renunta. Oricum, si stangaciile, inerente, sunt
simpatice in solemnitatile poetice.
Nu "perfectiunea� este insa tinta acestui demers editorial. Ci
frumusetea clipei. E suficient ca in toata coloratura axiologica e pusa in
lumina arta poetica a unui copil care si-a depasit cu mult conditia.
Oricat de aspra ar fi sita criticii literare insa, tot va ramane poezie
multa din textele Cristinei Terente, suficienta ca sa certifice un talent,
ca sa faca posibila investitia de incredere si speranta.
Mai stie tanara poeta ca drumul e lung si nu e drept. "In mine se da o
lupta:/ A fi sau a scrie/ Un apus?� (Dispari) � spune cu gravitate cautand
"cuvantul ce exprima adevarul�, dilematic, vrand sa stie daca viata e
poezie sau poezia e viata?
Cristina Terente nu e prima autoare precoce cu care mi-am intersectat
drumurile editoriale. Dar niciunul dintre cei pentru care am pariat nu
mi-a inselat asteptarile. Nu o va face nici Cristina Terente. E prea posedata
de poezie ca sa poata sa scape de ea, chiar daca ar fi sa se izbeasca
brutal de potrivniciile vremurilor.
