Conferinta nationala privind regionalizarea Romaniei, care a avut
loc la Targu-Mures, actiune importanta, necesara si de
actualitate in acest context economic, cultural si politic al tarii, pentru
care organizatorii merita felicitari, a ridicat diverse probleme si intrebari
demne de luat in seama, cu intreaga responsabilitate impusa, mai ales
din partea actorilor politici. Oare concorda, macar partial, daca nu
intru totul, planurile Uniunii Europene cu cele ale Romaniei, intr-o
participare si asumare directa si egala a viziunilor si a rezultatelor in
perspectiva unui viitor romanesc? La ora actuala, Uniunea Europeana
trece, si ea, ca si Romania, printr-o criza acuta, cu efecte directe, in
aceasta tendinta de globalizare-mondializare, asupra unei Romanii
aflate intr-o zona situata printre tarile cele mai sarace. Se urmareste
oare, un efect, intr-adevar benefic, asupra unei tari regionalizate
intr-o formula a unei Europe federalizate? Vom avea o Europa a�
regiunilor? Nu cumva, aceasta-i tendinta? "Euroscepticii�, de fapt,
cum s-a spus la conferinta, "eurorealistii�, considera ca, cel putin
deocamdata, regionalizarea la comanda, pe doctrine politice si
rescrierea unor principii regional depasite, nu-i benefica pentru
Romania, si-i fara vreo logica, fara folos!
Stim bine ca realistul general Charles De Gaulle, presedinte al Frantei,
declara, pe vremuri, cu indreptatite argumente, ca el este pentru "o
Europa a natiunilor, nu a regiunilor!�. Cat se poate de clar si fara
interpretari! Asadar, referindu-ne la o regiune cu complexe probleme
economice, culturale, sociale si politice, ne intrebam, pe buna dreptate:
in noul context, al regionalizarii intr-o viziune a UE, care-i rolul statului
si al democratiei? Mai ales in contextul unor "strategii� departe de
interesul romanilor (al altora, da!), in care inca nu exista un proiect, un
punct de vedere clar, ale Guvernului, chiar si
in privinta denumirii regiunilor! De pilda, o
Regiune Centru ce poate spune romanului?
Nimic. In schimb, o regiune istorica � da, care
atesta traditii, istoria, limba, trecutul unui
neam. Exista, in felul acesta, al denumirilor
neutre, in toate privintele, sa ne intoarcem,
incetul cu incetul, de pilda, la o Regiune NordTransilvania, sugerata de Moscova acelor
vremuri, chiar si la o alta cosmetizata Regiune
Autonoma Maghiara, impusa, in anul 1952, de
Stalin si Vasinski, de inspiratie total sovietica,
pe criterii etnice si ideologice, pe atunci de
aservire totala a Romaniei Moscovei, adica un
fel de stat in stat, vorbindu-se atunci chiar
despre un "pasaport sovietic�. Adeptii de azi
ai autonomiei teritoriale viseaza o zona, in inima
tarii, cu guvern, parlament, politie, armata,
jandarmerie proprii, sub masca unui asa-zis
"Tinut Secuiesc� (mai corect spus secuizat!).
Or, atentie mare, chiar si la nuante, deoarece
istoria si trecutul ne invata. Romania si romanii,
s-a spus la conferinta, nu au nevoie de
tensiuni interetnice. Vrem liniste! Vrem armonie
nationala! Vrem siguranta statala! Or, un asazis
Tinut Secuiesc, autonomie teritoriala pe
criterii etnice, pericliteaza, in primul rand,
existenta romanilor din zona, nu pe cea a
maghiarilor, care nu ar vrea sa faca parte
dintr-o regiune ceva mai extinsa: cum ar fi cea
formata din judetele Brasov-HarghitaCovasna-Mures-Sibiu-Alba!
Care sunt, de fapt, variantele de regionalizare,
de reorganizare administrativteritoriala
a Romaniei? Deocamdata se vorbe
ste despre regionalizare, dar acele lucruri
clare, pentru a discuta cu cartile pe masa,
exista doar formal. Exista doar, atitudinal, acea
vointa unanima a UDMR: varianta unei regiuni
Harghita, Covasna si Mures, o intoarcere, in
2013, la RAM (Regiunea Autonoma Maghiara,
de trista amintire!). O varianta care nu-i
agreata de niciun partid politic romanesc,
exceptand UDMR, struto-camila, nici uniune
culturala, nici partid, doar un fel de ONG
penibil. Orice alta varianta, dupa cum s-a
dovedit, inclusiv cea guvernamentala, formata
din judetele Brasov-Harghita-Covasna-MuresSibiu-Alba, nu-i agreata si acceptata de UDMR,
in afara celei ducand la Tinutul Secuiesc,
autonomie teritoriala pe criterii etnice, in
folosul doar al comunitatii maghiare, bineinteles
cu un substantial sprijin al Ungariei!
Or, o alta, noua regiune etnica in inima
Romaniei ar fi o noua greseala, un dezastru
national, o gaselnita paguboasa pentru
coerenta unui stat, intr-un moment in care,
acum, mai ales, este nevoie de unitate
romaneasca, nu de dezbinari si de rupturi pe
placul altora, dupa scenarii de culise ale
dusmanilor nostri.
Pacat mare este ca, vorbind despre regionalizarea
Romaniei, unii sunt doar cu gandul
la functii in cadrul noilor, posibile viitoare
structuri, nu la interesul national despre care
aminteam in editorialul din "Cuvantul liber� de
vineri, 24 mai a.c. Orice compromis, care ar
duce la o solutie neacceptata de romani, din
cauza eterogenitatii situatiilor si a dorintelor
proprii, ar duce la un esec costisitor. Asupra
acestui adevar insista si conducerea FCRCHM
(Forumul Civic al Romanilor din Covasna,
Harghita si Mures), in numele celor aproape
400.000 de romani mereu ignorati.
Ne-o cere Uniunea Europeana? Este, cumva,
vreo cerinta impusa din afara? Intrebari la care
raspunsurile au fost impartite. Unii sustin ca
aceasta-i o diversiune a UE! Altii neaga, categoric,
vreun amestec al mai-marilor Europei! A
fost invocata ideea � de aceasta parere fiind
si profesorul american, prezent la simpozion,
Larry Watts, autorul cartilor exceptionale,
receptate cu interes in spatiul romanesc,
"Fereste-ma, Doamne, de prieteni!� si "Cei dintai
vor fi cei din urma�, ca se urmareste, prin
regionalizare, doar "o armonizare a democratiei
romanesti cu cea europeana�. Ideea dominanta
este aceea ca unii, putini la numar, sunt
de acord chiar cu o regionalizare in forta, atrasi
doar de resursele financiare europene. Si, bineinteles,
cu gandul la functii intr-o viitoare scara
ierarhica. Atat! Dar interesul national unde este?
Totusi, de acord au fost toti cei prezenti ca doar
Romania si romanii trebuie sa decida cum isi
organizeaza regiunile. Adica, Romania sa se afle
intr-o decizie europeana, dupa interesele ei si
vointa romanilor, conform interesului national
si standardelor europene, la nivelul diversitatilor
actuale. Nu-i vorba, din punct de vedere al
standardelor europene invocate, Romania
corespunde intru totul. Decizia, repetam, este
a romanilor, a actorilor politici din Romania!
Exista, insa, amanunte de care trebuie sa se
tina cont si sa nu se exclame "hop!� pana nu
se sare santul. Termenul, pentru ca aceasta
presanta cerinta, asa se vorbeste, sa fie
realizata, este 1 decembrie 2013! Un termen care
ii pune de decidentii politici in situatia delicata
cu cutitul la gat, in privinta realizarii si stapanirii
unor "tinte miscatoare�, cum se exprima IPS
Ioan, arhiepiscopul Covasnei si Harghitei,
moderatorul lucrarilor Conferintei nationale. Or,
termenul tinta � de 1 decembrie, pentru
realizarea regionalizarii, este destul de aproape,
iar o regionalizare fara modificarea Constitutiei
este, fireste, imposibila. Situatie in care suntem
indreptatiti sa ne intrebam: atunci despre ce
vorbim? Intai trebuie modificata, asadar,
Constitutia, deci este nevoie de amendarea
foarte multor legi si abia apoi sa vorbim despre
regionalizare! Situatie in care structurarea
bugetului UE, in cazul regionalizarii Romaniei,
se amana pana in anul 2020. Asa ca,
deocamdata: "Foaie verde, Constantine, /Cum
a fost asa ramane!�.
La intrebarea: sunteti de acord cu regionalizarea,
unii (dintre cei prezenti la Conferinta
nationala) au raspuns, categoric, cu un NU!
hotarat. Altii au fost de parere ca mai trebuie sa
asteptam, putini fiind de acord, dar printr-un
evaziv DA! Ceea ce ne determina sa fim
indreptatiti sa avem suficiente rezerve asupra
problemei in discutie, deocamdata, convinsi ca
nu-i nevoie de regionalizare acum, ca nu-i,
pentru Romania, o prioritate! Altele sunt
problemele presante acum de rezolvat. Mai intai
este nevoie de conceptii temeinice, apoi de
institutii care sa le aplice. Mai altfel spus,
prioritate are nevoia presanta a unor proiecte
de anvergura. Altfel se pune carul inaintea
boilor! Asadar, ingrijorarea vorbitorilor, chiar
mascata, nu de toti marturisita, este justificata.
De aici a plecat si intrebarea: oare va fi
regionalizarea o noua sansa? Greu de raspuns.
Este, apoi, nevoie si de o dezbatere publica,
proiectul sa fie supus atentiei romanilor!
P.S. Conferinta nationala "Regionalizarea
Romaniei � intre traditie si model european� a
fost onorata, prin prezenta si comunicarile lor
stiintifice, de IPS Ioan Selejan, arhiepiscopul
Covasnei si Harghitei (moderatorul conferintei),
de prof. univ. dr. Ioan Sabau-Pop (organizator),
prof. univ. dr. Cornel Sigmirean (organizator),
prof. univ. dr. Lucian Chiriac, prof. univ. dr. Petre
Turlea, prof. univ. dr. Simion Costea, prof. univ.
dr. Radu Baltasiu, prof. univ. dr. Ecaterina
Andronescu, senator, conf. univ. dr. Olimpiu
Sabau-Pop, prof. dr. Ioan Lacatusu si prof. univ.
dr. Larry L. Watts. Domnul academician
Constantin C. Giurescu, parlamentar, a trimis
conferintei o inregistrare video cu punctul de
vedere al domniei sale privind regionalizarea.
Conferinta a fost onorata si de prof. univ. dr.
Calin Enachescu, rectorul Universitatii "Petru
Maior� (organizator), precum si de domnii
Corneliu Grosu, prefectul judetului Mures, Petru
Fratean, senator, Vasile Gliga, deputat.
