Roman, aproape autobiografic,
aparut in Editura "Humanitas�,
distins cu Premiului "Lucian
Blaga� al Academiei Romane.
Autoarea, o moldoveancabasarabeanca,
Anita NandrisCulda, a fost deportata 20 de ani
in Siberia sovietica, avand doar
o singura vina: aceea ca era
romanca. O succinta selectie din
paginile acelei carti, precum si
cateva inspiratii proprii:
"Timpul s-a scurs si a devenit
istorie, luand cu el oameni si
vremuri�; Ion si Anita, impreuna
cu copiii lor, se odihnesc in
cimitirul de la rascruci de drumuri.
Le-a fost scris sa treaca pragul
acestei vieti impreuna�.
- Trei intamplari n-ar fi trebuit
sa fie: boala, prostia si rautatea.
� Ce s-a ales de copiii acestor
copii ai lui Anita!?
� Era o biata femeie abia stiutoare
de carte, plecata spre satul ei,
spre mormintele stramosilor sai.
� Si mintea-i dupa varsta.
- El, taranul-taran, roman adevarat,
neconvertit la necinste, lene si
nerusine, munceste "interpretand�
mai multe roluri in decursul vietii:
plugar, crescator de animale,
dulgher, zidar, floricultor, viticultor,
fecior sau fata, jucausi in hora
satului, cantareti, mire sau mireasa,
sot sau sotie, parinte si dascalul
propriilor copii si nepoti!
