Când şi prostul crede că le ştie pe toate…

La o aniversare, un reputat profesor doctor în ştiinţele educaţiei, de la Universitatea ieşeană „Al. I. Cuza" _ Liviu Antonesei _ exprima următorul gând: „Orice s-ar întâmpla, nu vă lăsaţi! E singurul lucru care îi sperie pe tirani, proşti şi alte mirabile alcătuiri ale acestui lumi."

… L-am citat pe dascălul ieşean, pentru că, în viaţă, ni se întâmplă, adeseori, să întâlnim personaje care, ajunse întâmplător într-o anumită funcţie, să decidă asupra destinelor unor oameni. Având idei fixe, ei cred că doar ei le ştiu pe toate. Numai că atunci când ştii din toate câte puţin şi, de fapt, nimic, este foarte uşor să vehiculezi „adevăruri absolute" şi să dai sentinţe rapide, fără efortul studiului şi analizei, fără corvoada întrebărilor incomode, fără iritarea îndoielilor. Pentru că-i „net" cultură!

Din păcate, aşa se întâmplă nu doar în anumite locuri de muncă, ci şi în politică. Nu o dată, constatăm că între politicieni şi presă _ aşa-zisă „duşmănoasă" _ s-a căscat o prăpastie! Politicianul deschide ziarul, citeşte articolul despre el, pune mâinile la ochi şi zice: „N-a scris nimeni nimic" (despre el, evident)! Sigur, o astfel de atitudine la nivelul clasei politice nu a apărut peste noapte, ci nesimţirea, impostura au evoluat, an de an, partid cu partid şi _ ceea ce-i mai grav _ face prozeliţi. Ea, nesimţirea, creşte, în România, în ciuda scăderii populaţiei şi a prezenţei la vot, însă a refuza să primeşti veştile rele este un trend global, şi nu doar problemă naţională. Tot aşa cum a spune şi neadevăruri, e la fel de grav. Politicienii (dar şi unii şefi de instituţii) ar fi bine să ştie ce spunea marele scriitor britanic Aldous Huxley: „Faptele nu încetează să existe doar pentru că sunt ignorate". Iar dacă, nu o dată, cei care vremelnic ne conduc, debitează, în diverse ocazii, prostii (aberaţii) _ ignorând realitatea _ relevă, dacă mai era cazul, că ei doar aşa gândesc. Pentru că aşa le convine… Exemple?...

A spune că inflaţia a fost generată în România de creşterea, la un moment dat, a pensiilor este cea mai mare aberaţie (prostie) auzită vreodată. Prostie debitată de un anume politician, la un post TV. În lipsă totală de idei şi argumente, insul încerca să ne convingă, chipurile, că, dacă inflaţia iese de sub control, în România, iar preţurile o vor lua razna _ fapt neconfirmat _ acestea ar avea drept cauze creşterea pensiilor. „Creştere" care, de fapt, nu a fost altceva decât o corelare a lor cu nivelul inflaţiei anuale. Ce nu ne-a spus însă politicianul, ne-a dezvăluit Institutul Naţional de Statistică (INS)!

„Românii _ pensionarii, mai ales _ sunt mâncători de pâine goală în proporţie de 8 la sută şi mâncători de cartofi în proporţie de 1,2 la sută". Sunt, aşadar, oameni în România care se culcă seara „pe inima goală" _ cum se spune _ cu un „călcâi" de pâine, cu 2-3 cartofi şi apa de rigoare! Oare asta pentru că s-au mărit pensiile în România?!

De altfel, spunea un analist economic, dacă s-ar face un clasament, s-ar vedea că România conduce detaşat în topul idioţeniilor la nivel european. Iată una din ele. Imediat după ce Curtea Constituţională le-a „garantat" pensionarilor veniturile, au apărut produse bancare pentru vârstnici, inclusiv credite. Chiar dacă vârsta de pensionare urma să se apropie mai mult de speranţa de viaţă. Numai că creditele pentru pensionari nu stimulează consumul, ci întreţin subzistenţa. Iar în condiţiile în care finanţările nu amplifică nici consumul, nici investiţiile, banii nu generează un proces evolutiv. Fără comentarii…

Lasă un comentariu