„Iohannis, un om modest, un mare patriot român!"

Distribuie pe:

Factorul uman și principiul subsidiar în România - Interviu cu președintele C.E.E, Hermann Häusler (2007)

La sfârșitul anului trecut, cu ocazia aniversării Zilei Economiei Românești, în Ludwigshafen - Germania, Camera de Comerț a landului Renania și a regiunii Saarului reușește o acțiune excelent organizată, în scopul atragerii investitorilor străini în România. Materialul, bine documentat, „șansele investițiilor, comerț și cooperare", întregit prin recomandările făcute de marii investitori, cu state vechi în România, constituie, „pentru noii veniți", o bază creativă de discuții presărate adesea cu controverse.

În discursul final, președintele Comisiei Economice Externe, Hermann Häusler, încearcă fundamentarea unui consens, îndemnând investitorii germani din România să contribuie, alături de cei localnici, la resuscitarea elementelor vitale, indispensabile dezvoltării umane a societății românești, asigurând o bază financiară corespunzătoare. Cu acest prilej, H. Häusler, personalitate marcantă a politicii economice germane, care a sprijinit parteneriate și proiecte de dezvoltare în România, fiind și director al Corporației franco-germane „Nobless", acordă un interviu publicației „Cuvântul liber", în limbile germană și franceză.

- Domnule director, ați luat cuvântul într-un moment critic cauzat de repunerea în discuție a „corupției, element specific românesc", care crease o stare de ilaritate în rândurile asistenței. Încercarea jurnalistului C. Munteanu de a disocia componentele acestei sintagme, printr-un subterfugiu etimologic, n-a reușit să calmeze spiritele. Dumneavoastră ați rostit câteva „cuvinte magice" (Siemens, Volkswagen ș.a.), care au readus auditoriul la tăcere. Ulterior s-au auzit câteva voci: „V-ați erijat în apărător al celor vizați din România?"

- Pe scurt. Corupția este alimentată de doi factori. Nu este implicat numai cel care primește, ci și acela care oferă. Modul deliberat în care au procedat unii dintre investitorii noștri pentru a-și rezolva rapid anumite probleme îi acuză de complicitate.

Bagatelizarea problemei frizează aspectul moral. În consecință, le-am adus aminte, să nu uite de unde pleacă și din ce motiv investesc în România. Pe de altă parte, românii au posibilitatea să preia ceea ce este pozitiv de la germani și să adapteze.

Noi nu suntem, însă, misionari! Totuși, cum e cu ciocolata germană care rezolvă multe încurcături în România?- Încerc să relativizez. Există un proverb german: „Micile cadouri mențin prietenia, cele mari o distrug". În Germania, dacă ești mulțumit de serviciul care ți se oferă, poți să te revanșezi cu o mică atenție, o ciocolată, un vin; desigur, fără o condiționare prealabilă. Din păcate, deteriorarea unui nivel de trai poate modifica o mentalitate, într-o perioadă mult mai scurtă de timp decât cea în care s-a format.

- Care este mentalitatea celor bogați? Sunt unii care nu se mai satură, adună cu lăcomie, recurgând chiar la fraudă. Noi îi numim Hamsteri (figurat, zgârie brânză). Cei de talia lui Adam Opel, care a construit un „imperiu" un oraș, Russelsheim, pentru angajații uzinei, sunt tot mai rari. Față de antevorbitori ați reactualizat un element inerent al dezvoltării economice - factorul uman.

- Dezvoltarea umană depinde de eficiența economică, care implică o bună stare materială, resurse pentru finanțarea sistemului public de sănătate, a procesului educativ etc. Coexistența membrilor societății, având la bază un trai decent, stimulează participarea acestora la viața politică și socială. Coeziunea socială, coroborată cu o componentă cultural-educativă în spirit național, susține dezvoltarea și reconstrucția economiei.

- Este PIB un indicator semnificativ pentru aprecierea nivelului de trai, în România, de exemplu?

- PIB, raportat la numărul de locuitori, rămâne indicatorul de bază care plasează România sub media europeană cu 30%. Acesta nu evaluează, însă, și inegalitatea veniturilor: bogații continuă să se îmbogățească, iar numărul săracilor se extinde. Această situație impune a politică de subvenționare a zonelor slab dezvoltate economic, protecție socială pentru săraci, ridicarea salariului minim etc.

- Marfa, spunea Marx, este avuția capitalismului și satisface nu numai nevoile individului, ci și fantezia lui. Este aceasta explicația coșurilor (cărucioarelor) de cumpărare pline din „magazinele mamut", plasate în zone bune, care le înghit pe cele mici din cartier?

- E firesc, după decenii de abstinență în România. La aceasta se adaugă efectul globalizării, stimularea secrețiilor salivare prin vizualizare și folosirea „E-urilor". Se creează o anumită euforie, care treptat se va tempera. Germania a trecut prin această perioadă. În domeniul alimentar se caută produsele magazinelor mici de tip „Tante Emma". „Pâinea de casă" e cea mai bună, iar micii agricultori nu o duc rău, la noi!

- Cu toate că majoritatea indicatorilor economici sunt buni, există temeri referitoare la vulnerabilitatea economiei românești. Agenția Rating S&P plasează România între cele 5 țări cu cel mai mare risc de lichiditate: se va încadra pe „traiectoria de consolare", urmată de vecinii noștri?

- Este cunoscută dezvoltarea atipică a României, sprijinită și de munca celor care lucrează în străinătate, prin stimularea consumului intern. Comerțul extern e deficitar; aceasta generează incertitudini. Cert este că România are câțiva pași buni înaintea altor țări din zonă, pe care însă îi poate pierde în scurt timp, dacă Fondurile Europene de Coeziune se vor scurge în canale. Pe de altă parte, este inadmisibil ceea ce se întâmplă de câțiva ani cu infrastructura.

- Cunoașteți România de după '90. Mulți au beneficiat de generozitatea dumneavoastră, despre care evitați să vorbiți. Răspundeți de proiecte de dezvoltare în spațiul arab, în Dubai. Ce termen de comparație ar exista? Ați atras atenția investitorilor germani că România aparține spațiului european. A fost necesar?

- Sub aspect economic aceste zone arabe oferă posibilități enorme de dezvoltare. Există oarecare dificultăți de comunicare, generate de incompatibilitate cultural-religioasă, dar respectând câștigăm respect! România a aparținut dintotdeauna spațiului european. Istoria ei e legată de cea a Europei. București a fost cândva „Micul Paris". Televiziunea noastră ar putea să informeze mai mult despre trecutul acestei țări dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar din perioada de după „cotitură", să insiste și asupra aspectelor pozitive.

- Cum apreciați nivelul de pregătire al absolvenților din România?

- Sub aspect teoretic, este corespunzător, dar pregătirea practică e deficitară: trebuie adaptată la cerințele din Vest. Este preferabil să se aplice, ca și în alte domenii, principiul subsidiar. Aveți un învățământ cu tradiție, format după modelul francez. Nu renunțați la metodele clasice deja probate. Vechii profesori au reușit cu iscusință, severitate și dăruire sufletească, formarea și pregătirea tinerilor pentru societate. Carențele sistemului educațional de azi, corelate cu oportunitățile modeste pe care le oferă societatea, creează mari probleme adolescenților.

- Care ar fi arhetipul politicianului pentru România?

- Klaus Iohannis (primarul din Sibiu). Argumentul principal e alegerea făcută de românii din Sibiu, în proporție de 88%. Am avut colaborări, un om modest, un mare patriot!

- Vă place să gândiți și să vorbiți liber. Sunteți adesea solicitat pentru cuvântul final. Care ar fi acesta pentru cititorii din țară și diasporă ai „Cuvântului liber" transilvan?

- „Le mot libre", „Das freie Wort" - „Garder le mot libre"!

P.s. Între timp au mai trecut șapte ani. „Euforia" nu numai că s-a „temperat", a și dispărut. Cu toată „stimularea secrețiilor salivare", pentru foarte mulți (număr în creștere), cărucioarele de cumpărături rămân goale.

 

Politicienii români care nu au întreprins nimic pentru țară în aproape un sfert de secol de la lovitura de stat din '89 („caravana Westului" își vede de drum), unii dintre ei, jefuitorii României, se luptă în continuare orbește pentru Putere.

Dacă în România democrația nu mai este reprezentativă, există o singură alternativă, protestul!

 

Lasă un comentariu