„EX", DE LA EXPORT!

Distribuie pe:

În urmă cu vreo 5-6 ani, IMATEX-ul (Intreprinderea de Mașini Textile) Târgu-Mureș a dispărut din „peisajul" urban, dar și din rândul unităților economice ale orașului.

Majoritatea (târgu)mureșenilor, obișnuiți să dea cu ochii de IMATEX, ori de câte ori drumurile îi purtau pe strada Gheorghe Doja, au perceput absența fizică a clădirilor, „blocul" administrativ, halele de producție etc. ca pe o încetare a existenței fabricii.

Recunosc, până mai ieri m-am numărat printre mureșenii, poate mulți, poate puțini, convinși de realitatea „din teren", că IMATEX-ul nu mai există. Ei, bine, nu mică a fost bucuria să aflu că SC IMATEX SA există! Și face! Produce! Doar că s-a mutat din zona (aproape) centrală a orașului, „la țară", în comuna Sântana de Mureș.

Scriptic, fabrica se află în Sântana de Mureș, faptic, tot în Târgu-Mureș este, pentru că Sântana este „lipită" de oraș și nu cred că vor trece mulți ani până când și administrativ-teritorial va deveni un cartier al Târgu-Mureșului.

Până prin 2003 eram oarecum la curent cu situația fabricii de pe strada Gheorghe Doja. Știam că se adunaseră mari datorii către Stat și perspectiva falimentului era tot mai apropiată. A urmat privatizarea, în condițiile în care a produce în continuare mașini textile ar fi însemnat faliment sigur. Pentru cine să produci războaie industriale de țesut, când industria textilă se destrăma văzând cu ochii? Așa se face că, din mers, s-au făcut investiții în vederea reprofilării producției.

Doi oameni, Natașa și Traian Cetănaș, acționarii majoritari, și-au asumat această frumoasă, dar grea lucrare, pe contracurent, de a pune întreprinderea pe linia de plutire, în vremuri când „furtuni" de toate felurile au lovit „corabia". Halele, atelierele, începând cu planșeele de beton și până la luminatoarele de sticlă, prezentau un grad de uzură care presupunea reparații, recondiționări, dar aceste eventuale cheltuieli rezolvau pe termen scurt problemele. Cert e că patronatul a decis să vândă terenul și ce mai rămăsese din clădiri, hale, dezafectate prin restrângerea numărului de angajați. Cumpărătorul forța evacuarea spațiului de către vânzător. În aceste condiții, s-a impus urgentarea relocării.

Dar, iată ce am mai aflat din discuția pe care am avut-o cu domnul Cetănaș, chiar la sediul din Sântana:

- Așadar, trebuia să găsiți un spațiu nou pentru fabrică.

- În 2008 am vrut să ne mutăm la Ungheni, cumpărasem acolo un teren de 5,5 ha, dar costurile cu racordarea la curent electric și alte utilități erau foarte mari. Am găsit apoi acest teren de 3 ha, în Sântana, chiar la cca 500 m de locul unde Electrica are stația de transformatoare-baraj. Aici, pământul gol.

- Ați pornit, practic, de la firul ierbii, cum se spune. A fost nevoie de proiect...

- Am angajat arhitecți de-aici, din Târgu-Mureș, proiectul a ieșit, și am angajat o firmă din Ungaria, care a ridicat în trei luni construcția. Pe la mijlocul verii lui 2009 am reușit să aducem aici, în hala de la Sântana, mașinile, utilajele de la fabrica veche.

- Ce suprafață are hala?

- 8.000 metri pătrați.

- Am fost împreună cu dumneavoastră prin fabrică și am văzut la lucru multe din utilajele vechi, cu care se lucra și la fabrica din strada Gh. Doja, dar și câteva „mașini străine", moderne. La prima vedere par mai multe utilajele vechi. Procentual, cât e nou, și cât e vechi în dotarea tehnologică?

- Cantitativ, vechiul încă depășește noul, dar noul domină prin calitate și prin eficiență. Ne-am propus de la bun început să investim în retehnologizare. Procesul, chiar dacă nu e rapid, e continuu.

- Obligați, firește, și de reorientarea producției, de la mașini de injectat și războaie de țesut, la o cu totul altă gamă de produse, cerute pe piață. Am văzut acele mașini cu comandă numerică, de mare precizie.

- Calitatea mașinilor permite să faci prelucrări într-o gamă de înaltă precizie. Sunt piese care necesită operații de înaltă precizie, de exemplu, rectificări de clasa a 5-a. Mașina execută prelucrări de clasa a 6-a, a 7-a, chiar a 8-a!

- Practic, ce piese fabricați? Câteva exemple.

- Generic, suntem axați pe confecționare de piese, ansamble, construcții sudate. Lucrăm în fontă, oțel și neferoase. Producem, spre exemplu, piese pentru diverse mașini, utilaje care se folosesc în industria ambalajelor, în industria tutunului, în industria construcțiilor de mașini,etc.

- Calitatea dotărilor tehnologice vă permite să vă pliați pe o mare diversitate de cereri ale clienților. Totuși, de pe lista clienților lipsește o țară, pe numele ei, România! Pentru care industrii să produceți dumneavoastră piese, când la noi „mai lucrează, ocolească-i vina, dobânda, avocații și rugina"?! Producția IMATEX-ului este una exclusiv pentru comenzi venite de la parteneri străini. Chiar acum se află aici, câțiva francezi de la Michelin, care discută cu doamna director general, Natașa Cetănaș, soția domniei voastre. Franța e un client important?

- Toți clienții noștri sunt importanți! Orice client nou înseamnă un nou drum, o nouă destinație a produselor noastre!

- Că tot ați amintit de drumuri, mă bucur că francezii au venit la Sântana pe un drum asfaltat în proporție de 99%! Cred că mâine lucrarea va fi încheiată. Calitatea producției a deschis drumuri dinspre lume, dinspre Europa, spre Sântana de Mureș! Era păcat ca producția dumneavoastră, de înaltă calitate, apreciată de străini, să ajungă pe drumurile (asfaltate) ale Europei, colbuită, noroită pe porțiunea de drum de la poarta fabricii până la podul peste Mureș. Care este cel mai „bătătorit" drum pe care circulă mașinile pline cu produsele dumneavoastră?

- Majoritatea produselor merg în Germania. Apoi, urmează Austria, Franța, Italia, Luxemburg, Elveția. Și chiar America. E o firmă americană care are deschisă o subunitate în Germania. Toate țările sunt interesate să producă, și ca să producă, au nevoie de mașini-unelte. Mașinile-unelte produc dezvoltare. Și dacă ai mașini-unelte în toate industriile, dezvolți toate industriile. Pe vremea lui Ceaușescu, România era a 11-a țară din lume la producția de mașini-unelte. Acum, România nu mai produce mașini-unelte!

- Cam așa e! Dacă nu mai avem industrii! Împrumutăm sume exorbitante de la bănci mondiale sau europene, dar tot săraci suntem, pentru că nu producem, nu vindem nici mașini -unelte, nici utilaj de exploatare petrolieră, de exemplu, cu care ne mândream ante '90 să fim pe locul 4 în lume. Și, totuși, vindem! Orice, dar nu producție! Ni s-a cam dus buhul! Dumneavoastră, prin produsele apreciate în țări dezvoltate, mai dregeți imaginea țării peste hotare. Cum este perceput IMATEX-ul, produsele sale, în exterior?

- Suntem foarte bine văzuți. Mergem la Târguri internaționale, unde suntem apreciați. Iată, anul acesta am fost, pentru a 16-a oară, la Târgul de la Hanovra. Standul nostru este bine cunoscut și apreciat.

- Ați investit și continuați să investiți în dotarea cu tehnologie de vârf, dar cu investițiile în specialiști, în meseriași autentici, cum stați? Câți angajați aveți la această oră?

- În jur de 200. Sunt mulți din „garda veche", de pe Gheorghe Doja, la mașinile clasice, dar la mașinile cu comandă numerică avem angajați oameni cu studii superioare, ingineri. Avem un parteneriat cu Universitatea Populară, care organizează cursuri profesionale. Noi plătim cursurile doritorilor, iar aceștia, după calificare, rămân la noi, pe o perioadă stabilită prin contract.

IMATEX-ul și-a conservat, într-un fel, trecutul, păstrându-și denumirea, dar mă bucur că este ancorată puternic în prezent și mai ales, în viitor. Mă bucur că sunteți respectați în lume pentru ceea ce produceți, și sper în renașterea industriilor autohtone, iar IMATEX-ul să ajungă și în România, să producă piese pentru mașini-unelte românești! Azi, acel EX din terminația denumirii vechii (și noii) fabrici nu mai vine de la Tex (Textile), ci de la Export! Exclusiv export!

Lasă un comentariu