TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN LUNA NOIEMBRIE

Ultima lună de toamnă poartă în tradiția românească numele de Brumar, Vinar sau Promorel, nume inspirat de fenomenele meteorologice care abundă în acest interval de timp, respectiv bruma și promoroaca, precum și de faptul că aceasta este perioada în care fermentează și se limpezesc vinurile în butoaie. Din bătrâni, s-au transmis de-a lungul generațiilor o serie de obiceiuri care au în prim-plan activitățile și sărbătorile bisericești din această lună. Tradițiile acestei luni sunt legate mai cu seamă de strigoi, lupi sau alte făpturi malefice, care se contrabalansează apoi cu obiceiurile creștine.

Astfel, prima săptămână a lunii este cunoscută la sate ca „Săptămâna Miriștei", perioadă în care se realizează arăturile pentru primăvară, iar miriștile se pregătesc de odihna binemeritată. Tot în această perioadă, are loc sărbătoarea doctorilor celor fără de arginți Cosma și Damian, sfinți care sunt invocați într-un ritual însoțit de descântece împotriva febrei tifoide sau a epilepsiei, deoarece sfinții tămăduiesc toate bolile.

A doua săptămână stă sub semnul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, călăuzitorii cetelor de îngeri și a sufletelor către rai și deopotrivă ocrotitorii gospodarilor și a turmelor de oi. Tradiția veche cere ca în această zi să nu se lucreze, pentru că aceia care vor încălca datina vor avea parte de mari chinuri la despărțirea de cele lumești. În zonele înalte, de munte, pentru acești ocrotitori se coc turte de mălai care se aruncă în mijlocul turmelor de oi. Se spune că, dacă turtele cad cu fața în sus, primăvara care va veni va fi bogată, cu mulți miei. În această săptămână se aduc ofrande alimentare și se aprind lumânări pentru pomenirea celor decedați.

A treia săptămână, cunoscută sub numele „Săptămâna Filipilor de Toamnă", este perioada în care se spune că lupii încep să se înmulțească. Din acest motiv, datina străbună cere a nu se face în acest interval de timp descântece. Tot în această săptămână, are loc sărbătoarea creștină închinată Sfântului Mina și Ziua Tâlharilor, în care se desfășoară multe practici cu caracter magic destinate întoarcerii bunurilor furate sau întoarcerea inimilor ursiților. În această săptămână, mai are loc și „Lăsatu Secului pentru Postul Mare", în care gospodinele nu au voie să coasă, mai ales cu ață roșie, să macine, să dărăcească lâna și să dea cu împrumut, altfel lupii vin în gospodării să își astâmpere foamea cu vite sau chiar cu oameni.

A patra săptămână, care poartă numele de „Săptămâna Ovideniilor", este însoțită de superstiția potrivit căreia se deschid cerurile și animalele prind a avea puteri miraculoase. Numele acestei săptămâni derivă din cuvântul „vovidenie" care înseamnă „ceea ce se face văzut", fiind legată de ziua în care se sărbătorește „Intrarea Maicii Domnului în Biserică". Tradiția spune că de Vovidenie cerul se deschide, animalele vorbesc, strigoii umblă prin lume și de aceea oamenii dau cu usturoi pe ferestre. Dacă în noaptea de Vovidenie cerul va fi senin, anul ce urmează va fi secetos și va fi sărăcie, dacă cerul va fi noros și liniștit, oamenii cred că va fi un an greu, cu boli și sărăcie, iar dacă va ninge va fi o iarnă bogată cu multă zăpadă. Datina străbună cere ca, în această zi, copiii să pună crenguțe de măr în apă, să le îngrijească până vor înflori, pentru a fi folosite la sorcove.

Această săptămână este cunoscută și sub numele de „Săptămâna lui Andrei", respectiv este săptămâna destinată sfântului care îngheață apele și coase răul. Legendele spun că în ajunul Sfântului Andrei bariera dintre cer și pământ se ridică, iar spiritele negre bântuie locurile pământești. Unele obiceiuri nu sunt de natură religioasă, dar au la bază sute de ani în care au fost transmise din generație în generație. Tot așa, în această zi, fetele de măritat își pun sub pernă crenguțe de busuioc sfințit, pentru a-și visa ursitul, iar dacă de Sfântul Andrei este ger, se anunță o iarnă grea și lungă.

În această lună simțim acut cum trecem granița dinspre toamnă spre iarnă, cum natura în totalitate își încetează ritmul, iar tradițiile și obiceiurile ne apropie tot mai mult de gura sobei.

Lasă un comentariu