„La început Dumnezeu a creat cerul și pământul Și pământul era gol." (Gen 1,1). Acestea sunt primele cuvinte cu care începe Sfânta Scriptură. În Biblie, expresia „cer și pământ" înseamnă tot ce există, creația în întregime. Dar dintre tot ce există, dintre toate ființele pe care le-a creat Dumnezeu, două categorii merită o atenție deosebită: îngerii, care sunt făpturile cele mai nobile ale cerului, ale lumii nevăzute, și oamenii, care sunt făpturile cele mai nobile ale pământului, ale lumii văzute.
Sărbătoarea de astăzi, a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, este destinată să ne amintească o realitate pe care deseori în viață o neglijăm: Dumnezeu se îngrijește de noi oamenii, este în contact cu noi și realizează acest lucru prin creaturi intermediare, pe care Biblia le numește îngeri.
Ce reprezintă pentru noi un înger? Cuvântul „înger" indică un trimis și adesea mesager, care poartă mesajul de la Dumnezeu și rugăciuni de la oameni. Un exemplu îl avem în visul patriarhului Iacob la Betel, în care îngerii în calitatea lor de mesageri ai lui Dumnezeu „se urcau și coborau pe scară"(Gen 28,12).
În cartea Exodului, Dumnezeu s-a adresat poporului israelit spunând: „Iată, eu trimit un înger înaintea ta ca să te ocrotească pe cale și să te conducă în locul pe care ți l-am pregătit." (Ex 23,20). Iar, în Învățătura de credință a Bisericii, găsim scrise următoarele cuvinte: „din copilărie până în ceasul morții, viața omului este înconjurată de ocrotirea și de mijlocirea îngerilor. Fiecare credincios are alături un înger ca apărător și păstor, care să-l îndemne la viață sfântă". Biserica, pe baza mărturiilor biblice și ale tradiției, ne învață că orice creștin este încredințat de Dumnezeu unui înger, înger căruia i se dă misiunea de a-l păzi și de a-l conduce pe credincios pe calea binelui, de a-i insufla gânduri și sentimente nobile, de a-l sprijini în tot ceea ce întreprinde spre slava lui Dumnezeu și binele aproapelui. Acești îngeri care se îngrijesc de noi sunt numiți îngeri păzitori și sunt numiți astfel pentru că menirea lor este să ne păzească prin îndemnul susținut pe calea binelui.
Îngerul păzitor este cel care ne oferă mai întâi unele servicii sufletești. El își îndreaptă în mod special toată grija și paza lui pentru a ne ajuta să ne mântuim sufletul. Preocuparea lui este îndreptată în mod stăruitor spre a ne feri de păcat și a urmări împodobirea sufletului noastru cu virtuți alese.
El ne vorbește în multe chipuri în inima noastră, ne stârnește dorul de viață sfântă, trezește în sufletele noastre remușcarea de conștiință și părerea de rău pentru păcatele săvârșite, ne luminează mintea și ne îndeamnă voința pentru atingerea scopului nostru, care este mântuirea sufletului. Îngerul păzitor ne face totodată și unele servicii trupești. Ne apără de primejdiile la care este expusă viața noastră, primejdii care ne amenință viața de la leagăn și până la mormânt. Astfel ne apără de boli și de atâtea accidente neprevăzute.
Unii s-ar putea întreba: dar noi nu ne putem păzi, de ce avem nevoie de îngerul păzitor? Avem nevoie de îngerul păzitor pentru că ne apără și de primejdiile în fața cărora vigilența noastră nu este capabilă de a ne apăra. Noi putem prevedea multe, ne putem feri de multe, dar niciodată nu vom prevedea tot ce ni s-ar putea întâmpla, toate primejdiile care s-ar putea abate asupra noastră. Astfel, îngerul păzitor ne ocrotește și ne apără și de primejdiile la care ne așteptăm mai puțin sau poate chiar deloc.
Alții s-ar putea întreba: dacă îngerul ne apără de primejdii, de ce ni se întâmplă atâtea nenorociri? De ce se întâmplă atâtea accidente, fie de circulație, fie la locul de muncă? Dacă lumea este amenințată de atâtea și atâtea primejdii, aceasta nu se datorează îngerului păzitor, căci el este mereu alături de noi și-și îndeplinește cu fidelitate misiunea încredințată de Dumnezeu, dar se datorează nouă, oamenilor, care n-am fost conștienți de prezența și de importanța misiunii îngerului păzitor, se datorează nouă oamenilor care poate l-am neglijat total pe acest fidel prieten al nostru și poate nu i-am mulțumit niciodată pentru binele pe care ni-l face zi de zi, nouă, oamenilor, care n-am știut să ascultăm de îndemnul lui la bine și am ascultat mai degrabă de îngerul cel rău, nouă, oamenilor, care n-am știut să-i cerem ajutorul și ocrotirea în primejdiile vieții.
Dacă nenorocirile care ni se întâmplă nouă, astăzi, celor care-l neglijăm pe îngerul păzitor, sau nu-i cerem ocrotirea, ni se datorează doar nouă, nu același lucru se întâmplă cu cei care au știut să-l cheme în momentele de primejdie. Astfel îngerul păzitor nu a întârziat să vină în ajutorul acestora. Avem mai multe exemple în viețile unor sfinți, care au fost ajutați de îngerul păzitor și uneori au fost chiar scăpați de la moarte. Un exemplu sugestiv îl întâlnim în viața unui sfînt, despre care ni se relatează următorul fapt. Într-o zi, pe când se îndrepta spre locuința unui om sărac, pentru a-l ajuta cu o anumită sumă de bani, a fost întâmpinat de o trăsură care trecea cu viteză mare. Sfântul, speriat de zgomotul trăsurii și crezând că vine peste el, a vrut să se ferească. Însă această mișcare făcută de el era gata să-l prăbușească într-o groapă mare. În acel moment, un tânăr îl prinde. Acest tânăr nu era altul decât îngerul său păzitor. Dacă îngerul nu l-ar fi salvat pe acel sfânt, căzătura l-ar fi costat viața.
Dar și noi am fost deseori poate pe punctul de a ne prăbuși, de a ne prăbuși nu într-o groapă în care ne-ar fi costat doar viața trupului, ci într-o prăpastie care ne-ar fi costat pierderea fericirii veșnice. Dacă nu am căzut, aceasta se datorează și îngerului nostru păzitor care ne-a susținut și ne susține neîncetat, pe drumul vieții noastre. Să avem și noi încredere în îngerul păzitor și să-i cerem ajutorul ori de câte ori ne aflăm în primejdie și cu siguranță ne va ajuta.
Acum, după ce am auzit cât de importantă este misiunea îngerului păzitor, să ne întrebăm care sunt datoriile noastre față de îngerul păzitor? Datoriile care ne revin sunt: de a-i fi recunoscători și de a-i mulțumi pentru grija pe care o are față de noi, de a-l asculta în tot ce ne inspiră pe calea binelui, de a-l imita, adică de a îndeplini cu credincioșie, asemenea lui, misiunea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu și de a pune, totodată, în practică ceea ce îngerul păzitor ne inspiră.
Poate, până acum nu am fost pe deplin conștienți de importanța misunii îngerului păzitor și l-am neglijat, mai mult sau mai puțin, dar ne exprimăm măcar de acum înainte, cu toată credința și cu toată încrederea, prețuirea noastră față de îngerul păzitor, recitând deseori rugăciunea: „Sfinte Îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul".
8 noiembrie 2014
