Drepturi, dar și obligații

Zilele trecute m-a vizitat la redacție un tânăr crescut la casa de copii, în prezent student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș Bolyai", Cluj-Napoca. După ce a absolvit cu brio Seminarul Teologic Ortodox, a susținut examen de admitere la facultate și a fost admis pe locurile fără taxă, cu bursă. Crescut de mic la casele familiale de copii din Sântana de Mureș și Sâncraiu de Mureș, unde i s-a asigurat cazare și masă, condiții omenești pentru studiu, tânărul nostru și-a găsit căldura sufletească în Biserică, mai ales că familia, mama, tata și cei cinci frați l-au căutat abia când au aflat că este elev la seminarul din Cluj. Nu-i face plăcere să vorbească despre familia lui și visează ca într-o bună zi să fie hirotonit preot, să poată aduce alinare sufletească pentru cei care au nevoie de dragoste, căldură și sprijin în momente când povara crucii este prea grea. Dar până să ajungă la împlinirea acestei dorințe, are nevoie de ajutor, mai ales că din banii de bursă își achită cazarea la căminul studențesc, iar banii pentru mâncare sunt prea puțini, de multe ori se culcă nemâncat. A venit la ziar, nu să facă o plângere la adresa celor de la Direcția Copilului Mureș, instituție, care, potrivit legii, trebuie să-i asigure bonuri alimentare de subzistență până la finalizarea studiilor universitare, ci m-a căutat în calitate de prieten, să se consulte cu cineva mai în vârstă, să întrebe ce trebuie să facă în situația când a fost uitat de funcționarii Direcției Copilului. Am telefonat unei doamne, Ligia, șef serviciu la instituția respectivă, care mi-a declarat că s-a discutat cu direcțiune și că i s-a aprobat sumele necesare pentru hrană, că poate trece în orice moment să-și ridice drepturile. Vreau să spun că, față de alți copii asistați în casele de tip familial, indiferent că sunt de etnie țigani, români sau maghiari, copii care cred că au numai drepturi, fără obligația de a merge la școală, de a învăța o meserie utilă societății, tânărul nostru face parte din categoria celor care au căutat cealaltă față a medaliei, munca, seriozitatea, nu revendicările și pretențiile uneori exagerate. Să-mi fie cu iertare, nu vreau să-i acuz pe acești copii, bătuți de soartă, destul că sunt lipsiți de căldura părintească, de dragostea mamei și sfatul tatălui. Pe lângă masă și casă, statul trebuie să-i învețe să lupte, să găsească și ei soluții de supraviețuire. În urmă cu zece ani, o distinsă colegă și-a făcut milostenie cu un asemenea copil, l-a sponsorizat, l-a susținut să-și continue studiile, l-a primit în redacție și l-a îndrumat, la fel ca o mamă. La un moment dat, într-o vară, i-am propus să-i caut un loc de muncă, zilier, în oraș, sau pe timpul vacanței să vorbesc cu starețul unei mănăstiri, unde să lucreze, dar să-și petreacă și vacanța într-un loc sănătos. Tânărul m-a privit chiorâș și mi-a spus „Eu vreau să mă fac intelectual, nu muncitor…". L-am lăsat în plata domnului, este adevărat că și el m-a ocolit după această discuție.

Este îmbucurător faptul că în Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, respectiv, în județele Alba și Mureș există centre educaționale la: Alba Iulia, Baia de Arieș, Ocna Mureș, Sebeș, Valea Lungă, Roșia de Secaș, Silivaș, Luduș, Sângerul de Pădure, Reghin, centre unde beneficiază, zilnic, 400 de copii, de o masă caldă și o gustare rece, sprijin în efectuarea temelor și meditațiilor, proiecte pentru evitarea riscului de eșec școlar, burse sociale, rechizite și materiale didactice, printr-un amplu proiect intitulat „Rețea interregională de centre educaționale". Asociația Filantropia Ortodoxă, Filiala Alba Iulia, a organizat tabere de o săptămână în diferite zone turistice în perioada verii, pentru copiii din centrele educaționale. Programul acestor tabere a cuprins activități educaționale, vizite la diferite obiective turistice, drumeții în natură. A fost o adevărată binecuvântare și bucurie pentru copiii din centrele educaționale, mai ales că aceștia provin din familii sărace, cu risc de abandon școlar, unii n-au fost niciodată la școală. În apropierea municipiului Târgu-Mureș, preotul ortodox Mihai Dumitrescu, crescut într-o casă de copii, coordona un centru educațional, cu activitate momentan suspendată, din lipsă de fonduri. Copiii din acest centru locuiau cu familiile lor, iar după programul școlar erau educați în acest centru, o metodă mult mai favorabilă decât casele familiale, fiindcă în familie copilul este pus la treabă, învață să se gospodărească, să îngrijească un animal, să culeagă o buruiană etc., pe când în casele familiale este învățat doar să i se dăruiască…, că are numai drepturi, fără nicio obligație.

Lasă un comentariu