TOMI CRISTIN: „Mișcare scenică înseamnă teatru fără vorbe, nu sport, nu educație fizică..."

Distribuie pe:

Tomi Cristin a fost considerat, încă din studenția târgumureșeană, un actor de mișcare.

„Sunt brașovean, singur la părinți, am fost un copil răsfățat (mama lucra în comerț, tata - la fabrica de tractoare), am făcut, de mic, tenis, tir..., nu mă plictiseam. Tot la Brașov, am făcut balet și dans de societate, din clasa a X-a, cu o profesoară (nu era balerină profesionistă) care m-a luat în trupa ei. De fapt, în școală, cele mai mari note le aveam la franceză și la sport. La științele exacte eram o catastrofă. După Mihaela Rădescu, brașoveancă și ea, am intrat la Institutul din Târgu-Mureș, pregătindu-mi admiterea cu doamna Adriana Piteșteanu. Student fiind la Institutul de Teatru din Târgu-Mureș, unde profesori de mișcare mi-au fost Kelemen Ferenc, Selyem Ildiko și Doina Frenț, am luat trei premii naționale cu trupa Facultății de Medicină de aici. Apoi, datorită profesorului Grigore Gonța, de la ATF București, am devenit asistentul lui, timp de nouă ani, după care, atunci când a demisionat, am plecat și eu. În prezent, predau, la facultăți particulare («Luceafărul», «Hyperion»), mișcare scenică, ceea ce înseamnă teatru fără vorbe, nu educație fizică, nu dans, nu sport, ci un fel de improvizație, mai degrabă. Adică, îi învăț pe studenți să se comporte pe scenă firesc și să «inventeze». Sunt singurul pe post la mișcare scenică. Cei de la stat sunt din ce în ce mai descurajați de facultățile particulare. Cursul meu s-ar putea intitula „construcția spectacolului de teatru prin improvizație" (cum se poate face spectacolul când n-ai nimic, «mecanism din părți și cărți»). Înainte de '90, am fost director la Botoșani și, doi ani, actor, acolo, unde am preluat trupa de pantomimă a lui Dan Puric. În ianuarie 1990 m-am trezit șef la F.S.N. (m-au luat din pat!). Am dat concurs la Teatrul «Ion Creangă» din București, aici alcătuindu-mi o adevărată trupă de dans din toți actorii. Dansau de mama focului și cei trecuți de 50 de ani. Am ajuns actor la Teatrul Național din București datorită Brândușei Mircea, care m-a anunțat că Andrei Șerban dă concurs. Cel mai important rol pe care l-am interpretat pe scena acestui teatru este cel din prezent: Biff din Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, în regia lui Horea Popescu, rol râvnit de orice actor.

30 septembrie 2000

(Din volumul „Colivia de vise", Editura „Tipomur")

Lasă un comentariu