Crizantema este floarea de aur a toamnei. Este stăpâna de necontestat a grădinilor în sezonul de toamnă, deține un loc important în sortimentul florilor cultivate în spații neprotejate, datorită calității ornamentale deosebite și a însușirilor biotehnologice care permit manevrarea mai largă a tehnologiilor de cultură.
Cunoscută de Confucius și botezată de marele naturalist Linne „floarea de aur", crizantema are o istorie bogată și încărcată de semnificații. În China prezența ei este semnalată din anul 1500 î.Hr., când o localitate îi purta numele. A fost cultivată ca legumă și ca plantă ornamentală. Bucătăria chinezească folosește frunzele și lăstarii fragezi pentru prepararea salatelor și aromatizarea bucatelor și a ceaiului.
Ea a fost adusă în 1608 în Europa de către olandezi, sub numele de Matricaria japonica, dar nu s-a adaptat și a dispărut repede. Francezii o importă în 1789 din China.
Dacă soiurile chinezești rezistă și sub cerul liber toamna până iarna târziu, soiurile japoneze trebuie protejate. Astfel s-au dezvoltat o serie de noi tehnici cu privire la înmulțirea, dirijarea plantelor, la asigurarea factorilor de mediu.
Astăzi, puține sunt florile care egalează frumusețea crizantemei, dar și mai puține cele care o depășesc. În România prezența ei este semnalizată în anul 1750 sub numele de „margareta de toamnă".
Condiții de îngrijire
Crizantemele sunt plante pe terase sau în grădină, la lumină multă, dar fără soare direct. Pentru o creștere echilibrată, se recomandă răsucirea periodică cu 90 de grade a ghiveciului. Trăiește confortabil pe terase acoperite, descoperite sau scoasă din ghiveci și plantată direct în grădină. Se simte bine la temperaturi răcoroase, de 5-10 grade Celsius. Se înmulțește relativ ușor prin butași care se plantează primăvara. Pentru obținerea de forme deosebite, se recomandă tunderea periodică pentru ajustarea formei și îndepărtarea florilor trecute. În condiții bune se păstrează și anul următor. Crizantema împodobește cu succes o terasă de toamnă sau un balcon, fiind decorativă până la începutul iernii. Este și o plantă-simbol care, în religia catolică, se utilizează toamna pentru împodobirea mormintelor celor dragi.
