Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!

Cinste distinsei profesoare, doamnei Elena Mera, care ne surprinde plăcut cu o nouă carte, GLOSARUL CU REGIONALISME DE LA IBĂNEȘTI, (Editura Nico, 2014), după ce, tot în anul 2014, ne-a delectat spiritual cu cartea IBĂNEȘTI - CALENDARUL POPULAR. Cele două cărți pomenite, la care se adaugă și ȘEZĂTOAREA LA IBĂNEȘTI (1970), vin să completeze ampla lucrare a doamnei Mera, IBĂNEȘTI, UN SAT DE PE VALEA GURGHIULUI. MONOGRAFIE ETNOGRAFICO-FOLCLORICĂ, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2009, 535 de pagini.

Preocuparea d-nei profesoare este meritorie și lăudabilă, exprimând interesul pentru cunoașterea și valorificarea tradițiilor populare ca element fundamental și definitoriu al culturii noastre populare și naționale.

De ce trudește, cercetează și scrie cu atâta râvnă d-na Mera? (Folosim prezentul pentru că așteptăm să mai scrie). Răspunsul îl dă domnia Sa: „Obligația morală față de cei care mi-au încredințat cu atâta dăruire din tezaurul lor sufletesc este singurul imbold în încercarea mea de a încredința tiparului această comoară pentru a nu fi sortită pieirii". Și încercarea autoarei a devenit o reușită realizare.

Cartea GLOSARUL CU REGIONALISME DE LA IBĂNEȘTI izvorăște tot din dragostea pentru limbă, popor și țară a autoarei, care, profesoară de Limba română fiind, a considerat că și prin această carte contribuie la îmbogățirea acelui „șirag de piatră rară/pe moșie revărsată", la „creșterea limbii românești/ș-a patriei cinstire".

Cartea este structurată în trei părți: 1. Motivare, 2.Graiul de la Ibănești (particularitățile fonetice și particularități în morfologie), 3. Glosarul regionalismelor de la Ibănești.

1. Motivarea are la bază generozitatea profesoarei, nevoia de a da și altora din „comoara" descoperită de domnia sa la Ibănești.

2. Despre Graiul de la Ibănești, profesoara spune că „localnicii se exprimă precis, dar mai ales frumos, folosind eufemisme, diminutive și o serie de expresii proprii localității, care fac exprimarea nuanțată, expresivă, colorată". „Înțelepciunea omului din popor reiese din folosirea zicătorilor, proverbelor și aforismelor pe care le presară în discuții, dând sentințe diferitelor aspecte de viață." Ex.: „Bătrânețea nu vine cu ceterași". „De ce te temi nu scapi". „Cine nu păgubește nici nu hăznuiește". „Omu' beat și copilu' spun dreptu'". „Omu' când îmbătrânește/nimărui nu trăbuiește". „Părău' mic să varsă în părăul mare". Un umor fin, sănătos și de bună calitate întâlnim în graiul oamenilor, confirmând spusele lui I. H. Rădulescu „… o glumă amestecată în observație face mai mult decât o regulă posacă și plină de o rece erudiție". Găsim în limbajul localnicilor ironii: „Cine-i gazdă și avut/ Tățî îi dau bani împrumut,/Da'noi care nu avem/ Cerem și nu căpătăm". „Dacă ești avut, ești trudit/Dacă ești sărac, ești lipsât". „Hoțu' sare piste gard, da' porțâle-s deschise". „Prostu' mere, prostu' vine,/ Prostu' mâncă ce rămâne". „Pe popă și pe câne numa gura îi ține". „Să grăbesc la șăzătoare ca la biserică"; autoironii: „Pare-mi rău, vreme târzâie, las' c-așa-mi trăbuie mie". „Tăt am zâs mă duc, mă duc după bine să-l ajung". „Unde-i bine, nu-i de mine,/Unde-i rău, acolo-s eu". „Așteptându-mi binele/Mi se scurtă zâlele".

3. Glosarul propriu-zis al regionalismelor de la Ibănești cuprinde, în ordine alfabetică, peste 1.100 de cuvinte cu menționarea valorilor morfologice și a categoriilor gramaticale specifice fiecărei părți de vorbire: gen, număr, conjugare, diateză etc., inclusiv texte explicite fiecărui termen. Ex.: (a) bgili, vb. IV, tranz. - a albi pânza; (a) chefeli, vb. IV, tranz. 1. a peria, 2. a bate; (L-am chefelit bine.) bgirău, bgirăi, s.m., primari; cărigă, cărigi, s.f. - mosor pentru ață; iosag, iosaguri, s.n., 1. moșie, 2. avere, 3. moștenire; jașcău, s.n. - pungă în care se ține tutunul; hodrobos, hodroboasă, adj. - dur, neuniform (pânza aceasta a ieșit hodroboasă); tăhui, tăhuie, adj.- zăpăcit; potângos, potângoasă, adj.- dur, gros; răcătănat, răcătănată, adj. - cu crengi depărtate; „a strâca cosâța", loc. vb. - a face cosița conci pentru a marca trecerea de la statutul de fată la cel de nevastă; „la nimereală", loc. adv. - întâmplător.

Întregul discurs se prezintă într-o corectă și frumoasă haină literară, conținutul este dens, informația precisă, profesoara fiind înzestrată cu mult dar și har, ilustrând un autentic talent. Întreaga scriere se constituie într-o pledoarie pentru limba noastră cea românească, bogată și expresivă, autoarea îndemnându-ne să păstrăm limba curată și nealterată și să cumpănim cu atentă măsură la „barbarismele" cu care ne împestrițăm limba pentru a arăta că suntem mai europeni decât europenii înșiși.

Din toate scrierile d-nei Mera (și sunt multe: în afara celor patru cărți pomenite mai are multe studii, articole, comunicări publicate în presa de specialitate, în ziarul local „Cuvântul liber", sau prezentate la sesiuni științifice și alte manifestări culturale) transpare respectul și prețuirea față de adevărații „creatori de valori", locuitorii satelor noastre românești, față de sătenii Văii Gurghiului, în mijlocul cărora a trăit și a muncit, dragostea de neam, limbă și țară, grija ca „tezaurul" nostru să rămână mai bogat și la fel de frumos pentru urmașii noștri.

Mulțumim, doamnă profesoară, pentru lectura plăcută și utilă pe care ne-ați oferit-o, și vă sărutăm cu recunoștință mâinile.

Lasă un comentariu